Portal Cultural Național

Poezii de Dragoste

Sute de POEZII ROMANTICE, de iubire, de autori celebri.

 

Ce înseamnă IUBIREA? - Un subiect abstract și complex, greu de definit. Poate fi considerată o suită de comportamente realizate în mod altruist și necondiționat.

În limbaj cotidian, IUBIREA reprezintă o relație pasională între doi oameni. Se aplică și altor tipuri de relații: iubirea familială, iubirea platonică și în sens mai larg, iubirea față de Dumnezeu, etc. - reprezentând un sentiment de mare afecțiune.

Dragostea  =  un sentiment pe care îl împarți cu cineva.

Studiile confirmă legătura dintre cantitatea de hormoni (dopamina, serotomina) prezente în organism și stadiul în care se situează iubirea (pasiune, dorință). Hormonii fiind răspunzători de emoțiile pe care le simțim atunci când suntem alături de persoana iubită, iar uneori nu ne permit să vedem realitatea. De aici, sintagma: "dragoste oarbă".

Când te îndrăgostești de cineva, încă nu este iubirea aceea reală, pură, la care aspirăm cu toții. Dacă această persoană îți împărtășește sentimentele, doar atunci guști din dragoste, însă acest sentiment înălțător nu se termină aici. Sentimentele împărtășite sunt doar primul pas.

IUBIREA reală este ceva mai mult decât a te îndrăgosti.

DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ înseamnă încredere, înseamnă prietenie, înseamnă ajutor reciproc, înseamnă grijă permanentă și atenție - pentru perechea/ jumătatea aleasă cu care îți vei trăi viața.

Psihologul american Robert J. Sternberg semnalează 3 componente ale iubirii: 

  • Intimitatea - sentimentul de conexiune și apropiere emoțională, e ceea ce te face să ai încredere deplină într-o persoană, să poți să-i povestești detalii despre tine și viata ta, să-l lași să te vadă așa cum ești tu cu adevărat.
  • Pasiunea se referă la dorința sexuală și la atracția fizică pe care partenerii o simt unul pentru celalalt.
  • Compromisul - face diferența între dorința de a iubi o persoană de-a lungul timpului și să îi rămâi alături mereu. Este ceea ce doua persoane împart prin "căsătorie", locuind împreună.

Aceste componente nu se regăsesc încă de la primele tachinări pasionale, ci doar după ce relația progresează.
Să iubești cu adevărat înseamnă  să ai parte de toate cele trei componente ale iubirii.

 

Cele mai speciale poezii de dragoste pentru EA sau EL >> Alege versurile potrivite și trimite-le persoanei iubite 

 

 

TOȚI AUTORII >> poeziilor de Dragoste, index alfabetic:

 

CELE MAI CITITE >> 30 de poezii de dragoste :

 

INDEX DE POEZII SELECTATE >> din fiecare autor :

 

 

Vasile ALECSANDRI poezii de Dragoste:

 

Alexandru ALEXIANU poezii de Dragoste:

 

Tudor ARGHEZI poezii de Dragoste:

 

Anatol E. BACONSKY poezii de Dragoste:

 

George BACOVIA poezii de Dragoste:

 

Daniel BĂNULESCU poezii de Dragoste:

 

Lucian BLAGA poezii de Dragoste:

 

Mateiu CARAGIALE poezii de Dragoste:

 

George COȘBUC poezii de Dragoste:

 

Nicolae COSTENCO poezii de Dragoste:

 

Nichifor CRAINIC poezii de Dragoste:

 

Nicolae DABIJA poezii de Dragoste:

 

Liviu DELEANU poezii de Dragoste:

 

Ștefan Augustin DOINAȘ poezii de Dragoste:

 

Mihai EMINESCU poezii de Dragoste:

 

George FILIP poezii de Dragoste:

 

Octavian GOGA poezii de Dragoste:

 

Bogdan Petriceicu HAȘDEU poezii de Dragoste:

 

Iulia HASDEU poezii de Dragoste:

 

Magda ISANOS poezii de Dragoste:

 

Nicolae LABIȘ poezii de Dragoste:

 

Zorica LATCU poezii de Dragoste:

 

Alexandru MACEDONSKI poezii de Dragoste:

 

Veronica MICLE poezii de Dragoste:

 

Ion MINULESCU poezii de Dragoste:

 

Octavian PALER poezii de Dragoste:

 

Adrian PĂUNESCU poezii de Dragoste:

 

Marin SORESCU poezii de Dragoste:

 

Radu STANCA poezii de Dragoste:

 

Nichita STĂNESCU poezii de Dragoste:

 

George TOPÂRCEANU poezii de Dragoste:

 

Grigore VIERU poezii de Dragoste:

 

Alexandru VLAHUȚĂ poezii de Dragoste:



Alți autori: 

 

Ana BLANDIANA

 

Cine dintre noi

Când pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Când întind mâna
Nu stiu dacã nu mã caut
Pe mine,
Când îți spun: te iubesc,
Nu știu dacã nu mie îmi spun
Și mi se face rușine.
Odinioarã
Știam cum arãți,
Erai
Nespus de înalt si de subțire,
Știam de unde-ncepi
Și unde mã sfârșesc,
Îți gãseam ușor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umãrul copilãresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Țin minte cum ne țineam de mânã…
Cine-a fost înfrânt dintre noi?
Cine-a putut sã rãmânã?
Singurul trup este al tãu
Sau al meu?
Și mi-e atât de dor
De cine?
Numai tãcând,
Cu ochii-nchiși, cu dinții strânși,
Mai pot sã te distrug
Cu greu
În mine.

 

Descântec de ploaie 

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

 

Îți aduci aminte plaja? 

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

 

Fără tine

Fără tine mi-e frig
N-am înţeles niciodată
Cum simte aerul
Că ai plecat.
Universul se strânge
Ca o minge plesnită
Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci.
Câinele negru
Cu burta întinsă duios pe zăpadă
Se scoală şi se îndepărtează
Privindu-mă în ochi,
Refuzând să-şi spună numele.
Începe să fulguie.
Mă ustură pielea
Pe locul de unde te-ai rupt.
Şi mi-e frig,
Când simt cum cade moale,
Odată cu zăpada,
Această rugăciune către nimeni.

 

 

C. A. ROSETTI

 

A cui e vina?

Tu-mi ziceai o dată cum că pân’ la moarte
Dragostea ta toată mie-mi vei păstra;
M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate,
Astfel merge lumea, nu e vina ta.

Tu-mi ziceai odată, ah! al meu iubite,
Partea mea din ceruri ţie ţi-o voi da;
Toate sunt uitate, toate sunt pierdute,
Astfel este veacul, nu e vina ta.

Când vărsai, ştii, lacrămi şi-n genunchi la mine
Îmi ziceai: o dragă, nu te voi uita!
Mă uitaşi îndată, mort fui pentru tine;
Vremea şterge toate, nu e vina ta.

Când te-aveam în braţe, buza ta cea dulce
Roa fericirii pe a mea lăsa;
Dar acum otravă şi venin mi-aduce,
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Aurul şi slava îţi goni amoru,
Şi-ţi văzui credinţa că în vânt zbura,
Ţi-ai închis şi rana, îţi peri şi dorul
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Cinste şi iubire, dragoste, credinţă,
Ieri jurai tu mie, azi cui s-o-ntâmpla;
Nu cunoşti iubire, nu simţi pocăinţă,
Astfel ţi-este sexu, nu e vina ta.

Dar cu toată însă, multa-ţi necredinţă,
Inima-mi tot bate orcând te-oi vedea;
Înger eşti în ochi-mi, sfântă mult fiinţă,
Astfel e amoru, nu e vina mea!

 

Theodor ȘERBĂNESCU (1839 – 1901)

 

Umbra

Şi pentru ce mai fug de tine?
Şi când lipseşti, de ce te cat?…
Ah! Nu eşti tu oricând în mine,
Cu dorul meu nealinat?

Dar când lipsești, pornesc spre tine
Ca vas gonit de aprig vânt,
Parcă n-ai fi etern în mine,
Oriunde eşti, oriunde sunt!

Ş-apoi când pot privi la tine,
Mă-ntorc şi plec şi plec oftând,
Parcă plecând nu vii cu mine,
Tu, umbra tristului meu gând!…

În cartea oarbelor destine,
Pe semen astfel mi-a fost dat:
Când te-oi vedea, să fug de tine,
Şi când lipseşti, eu să te cat.

 

Emil BRUMARU

 

Cântec naiv

Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,

Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,

Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici

După ce-au lins smântână (slup-slup) din farfurie.

Ți-aș spune-ncet: Dă-mi mâna… și poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leșină dulcu cucoane
Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao

Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză
Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:
„Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât…”

CUVINTE CHEIE - Similare, găsite în :