Lucian Blaga

Atâtea stele cad în noaptea asta ,
Demonul noptii tine parca-n mîini pamîntul
Si sufla peste el scîntei ca peste-o iasca
Napraznic sa-l aprinda.
În noaptea asta-n care cad atîtea stele
Tînarul tau trup de vrajitoare
Îmi arde-n brate ca-n flacarile unui rug .

Nebun,
Ca niste limbi de foc eu bratele-mi întind
Ca sa-ti topesc zapada umerilor goi
Si ca sa-ti sorb, flamînd sa-ti mistui
Puterea, sîngele, mîndria, primavara, totul...

În zori cînd ziua va aprinde noaptea ,
Cînd scrumul noptii o sa piara dus
De-un vînt spre apus,
În zori de zi as vrea sa fim
Si noi cenusa,
Noi si pamîntul...