Poezii despre Mamă

Zeci de Poezii despre Mamă, de autori celebri. În literatura română, poeții şi-au risipit din belșug metaforele spre a înveșnici chipul mamei. Nu există pe lume scriitor care să nu fi scris măcar o dată câteva rânduri despre mamă. De la poveștile şi baladele străvechi până la literatura de autor din spațiul românesc, găsim înfățișări ale mamei în diferite ipostaze şi creionări.

Mama, cea mai dragă ființă pentru fiecare dintre noi. Iubirea mamei este atât de mare încât nu se descrie și nu se măsoară.
Este dar dumnezeiesc pe care-l primim câtă vreme este în viață.
Pentru cei mai mulți, mama este modelul femeii perfecte, plină de bunătate, gingășie și sfințenie.

Mama este un personaj fabulos: Frumoasă, bună, harnică, dreaptă, vitează, hotărâtă.

Inspirate din poezii despre Mamă, cântecele demonstrează și ele, încă o dată, frumusețea graiului românesc. Chipul mamei e "zugrăvit" în cânt de Maria Tănase, Maria Ciobanu, Florica Bradu, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Anastasia Lazariuc, Ion Aldea-Teodorovici, Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu, Ion Dolănescu, Margareta Clipa, Nineta Popa, Maria Cornescu, Maria Dragomiroiu, Valeria Peter Predescu, Floarea Calotă, etc.

Ce poate fi mai emoționant decât cântecul tainic, duios, îngânat de mame pruncilor lor? Cine are grijă să le fie alături copiilor în momentele cele mai grele, dându-le forța de a birui? Câte mame n-au rămas plângând în poartă, cu băsmăluța la gură, privindu-şi copilul cum se îndepărtează, urmând chemarea destinului în cine știe ce colț de lume?

Vine însă o zi în care imaginea ființei care ne-a dat viață ne rămâne doar în fotografii, iar chipul ei ne apare din când în când în vis. E legea firii. Când timpul nu mai are răbdare, mama pornește în cea din urmă călătorie, lăsând în urmă un mare dor: dorul de mamă.