O rană tăcută mereu,
Mereu presurată cu țărna
Mormântului tatălui meu.
O, buzele ce sărutară
Al tatei mormânt
Mai mult ca pre dânsul,
Pre tata, -n
Putinii lui ani pre pamînt.
Acuma cînd nu te poti, mama,
De sarea din sale pleca,
Cine ridica mormîntul
Spre gura uscata a ta?!
BUZELE MAMEI poezie - de Grigore Vieru