Vieru Grigore – CITATE

Grigore Vieru citate - vorbe pe care Vieru le-a rostit și care au rămas întipărite în memoria neamului. Vieru a reușit să ne lase drept moștenire sute de citate, poezii și, cel mai important, emoții și stări.

• Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.
• În „Mișcare în infinit”, Vieru definea mama astfel: „Mama este începutul tuturor începuturilor”. Mai târziu, avea să spună și „Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama”.
• Să ai un prieten în familie, unul în ţară, unul în lume şi unul în Cer. Mai mulţi numai Dumnezeu poate avea.
• Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.
• Dorința este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va fi.
• Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.
• Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie, de parcă dânşii au descoperit numele ei şi strălucirea zăpezii.
• Pragul este un animal divin care se hrăneşte cu urmele mamei.
• Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă.
• "Acesta e Soarele", spunem copiilor, şi nimeni nu întreabă: "De ce?"
• Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.
• Adevăratele tristeţi sunt trei: de maică, de cel drag şi de muzică; restul sunt păreri de rău.
• Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii.
• Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!

Grigore Vieru citate : 

• Poţi iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputinţă să şi gândeşti până la El.
• Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.
• Poate că întradevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
• Un fluviu adevărat nu se sperie de clocotul mării - se aruncă în ea.
• Poezia pe care o simţi este ca şi înţeleasă.
• Poeţii sunt copiii naturii.
• Sufletul rănit naşte mărgărint.
• Dacă am un scop, merg hotărât spre el chiar dacă îl văd arzând în flăcări.
• Întâi să lucească pe vârful peniţei stropul cel roşu al sângelui meu, pe urmă roua pe iarbă.
• Spun şi înţelepţii prostii, dar le mai selectează.
• Poezia, pentru mine, reprezintă dragostea de pământ, de pământul din care te tragi, iubirea pentru limba strămoșilor tăi. Poezia [...] este răzbunarea frumuseții pe urâțenie. O răzbunare creștinească!
• La trei lucruri se pricep şi bărbaţii bine: să însămânțeze femeia, să facă războaie şi să caute în cratiță.
• Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată.
• Degeaba a venit libertatea, dacă fraţii nu se cunosc între ei.
• Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.
• Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.
• Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe şi rusul. Fac parte din elită prin faptul că vorbesc, gândesc şi simt româneşte.
• Nu te făli că scrii româneşte – scrie ceva.
• Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos. Limba este frumuseţea activă a patriei.
• Se zice că pomii la început vorbeau graiul astral, dar auzind mai apoi în preajmă cântecele limbii noastre, au muţit de mirare şi admiraţie şi de atunci, în locul cuvintelor, nu mai scot pe ramuri decât fructe.
• România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.
• S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.
• Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.
• Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia şi Limba Română.
• Îl iubesc pe Dumnezeu, chiar dacă pare să fi uitat Patria mea; îmi iubesc Patria, chiar dacă pare să-l fi uitat pe Dumnezeu.
• Nu se va şti niciodată câţi înţelepţi şi câţi proşti sunt în Bucureşti, pentru că acolo toată lumea posedă exemplar Limba Română.
• Republica Moldova e prea mică pentru a face o politică mare, iar poporul ei prea singur pentru a putea nimeri în propria lui istorie.
• Iubiți-vă țara și nu vă învrăjbiți, nu vă dușmăniți. Pentru că această minune a lui Dumnezeu, care este Romania, ar putea fi distrusă. Nu din afară, de dușmanii din afară, ci din interior.
• Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor.
• Nu sunt atâţia ochi pe pământ câtă frumuseţe în jur.
• De ce mai suflu dimineaţa în promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!
• Un bătrân va refuza, din mândrie, bucăţica de pâine rămasă de la ospăţul tinerilor, dar nu va refuza nicicând rămăşiţa de glorie.
• În artă, ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.
• E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.
• Mereu am spus că este un mare neadevăr şi o crimă ce s-a făcut atunci. În mod programat au vrut să ne extermine ca etnie. Aici au fost puţine biserici demolate, dar la noi au fost rase de pe faţa pământului sau transformate în depozite. Mănăstirile, nu o să credeţi: una era spital de boli venerice, alta, spital de tuberculoşi, alta, puşcărie pentru minori, ca o sfidare.
• Biserica a fost unul din stâlpii fundamentali care a ținut acoperișul spiritualității noastre.
• Nicio mamă nu poate şti viaţa cui leagănă: a unui viitor rege sau a unui viitor criminal.
• Îţi trădezi oare patria zburând mai sus de gloanţe?!
• Suntem un amestec ciudat de stări şi lucruri: trădăm plângând şi râdem trădând.
• Sunt două lucruri pe care un bărbat nu are dreptul să le piardă nici în cel mai urât vis: ţara şi demnitatea.
• Robul de azi - un câine care păzeşte alt câine de alţi câini cu mulţi câini şi ei.
• Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...
• Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ.

• Am început lupta de eliberare şi reîntregire naţională în 1987, la Uniunea Scriitorilor, alături de minunaţii bărbaţi Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Matcaş, Nicolae Dabija, Ion Vatamanu, Ion Ungureanu, Ion Hadârcă şi de o femeie neînfricată, Lida Istrati, cerând limbă de stat – limba română, grafie latină, istoria românilor, însemne naţionale şi reunificarea ţării. Scriitorii aveau o forţă uluitoare asupra mulţimii. Îmi aduc aminte de zecile de mii de oameni adunaţi în faţa Guvernului care cântau cântece patriotice şi nu aveau frică de nimic. Leonida Lari
• Eugen Simion subliniază că „despre Grigore Vieru am putea spune că este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, un poet al tribului său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama şi Unitatea neamului. Un poet elegiac, dar, în ciuda fragilităţii înfăţişării sale şi a vocii sale – moi şi stinse, menite parcă să şoptească o rugăciune, nu să pronunţe propoziţii aspre ca vechii profeţi – un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Mulţi i-au înţeles stilul şi mesajul, alţii i-au reproşat mereu faptul că nu este un poet postmodern. Judecată rea. Vieru nu putea fi postmodern pentru că, spune chiar el, s-a născut şi a crescut într-o istorie imposibilă şi, când a început să scrie, şi-a dat seama că publicul său aşteaptă altceva de la el. Ceva esenţial, spus limpede, ceva despre suferinţele şi bucuriile naţiei sale, atâtea câte sunt. În aceste circumstanţe, poemul «nu poate fi o zbenguiala a cuvintelor»”.