Cele mai cunoscute poezii patriotice, despre Țară, Patrie, ale autorului Grigore Vieru.
Prin întreaga sa operă, prin activitatea literară și publică, GRIGORE VIERU a promovat conștiința unității spațiului cultural românesc, fiind prezent cu totală dăruire de sine în miezul fierbinte al celor mai importante evenimente desfășurate pe ambele maluri ale Prutului. Poetul a reprezentat un model de patriotism şi un simbol care şi-a câștigat un loc de cinste în cultura României.
Convingerea dintotdeauna a lui Grigore Vieru a fost că adevărata sa patrie este România, nu Republica Moldova:
„Nu am nimic împotriva Republicii Moldova, pe care am susținut-o de la bun început şi o susțin, dar nu altfel decât o treaptă spre Reîntregire”.
Vieru a trăit având în suflet credința şi speranța reîntregirii: „Cred în restabilirea hotarelor strămoșești şi doresc această legitimă restabilire. Pentru că, dincolo de patriotismul meu local, basarabean, știu că Miorița s-a născut în Vrancea, că mănăstirea noastră cea mare şi adâncă este Putna (…), că stâncile din Pererîta mea natală, pe care le port în sufletul copilăriei mele, nu au tăria Carpaților; că nu putem fi o cultură, o știință şi o istorie națională fără Eminescu şi Creangă (…). Cred, cu toată inima, că Reunirea cu Țara mamă este inevitabilă”.
Din această credință, din această mare inimă de român s-au născut multe dintre creațiile sale poetice, care ar putea fi incluse într-un capitol al poeziei sale patriotice. Nu trebuie neapărat să ne cantonăm doar la acele poezii unde este vorba despre Patrie, fiindcă, așa cum era şi credința Poetului, „o poeziei bună de dragoste, o poezie slăvind frumusețile naturii este şi ea o poezie patriotică”.
Grigore Vieru reușește să dea o definiție poetică la întrebarea: ce e Patria, fără măcar să amintească acest cuvânt, apelând la fenomenele naturii: „Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul – busuioc sălbatic” (..) „Vine ziua aurindu-mi pâinea / Vine seara aromindu-mi vinul. / Vine mama îndulcindu-mi gândul”.
Multe dintre poeziile sale s-au născut din dragostea sa fierbinte pentru tot ce este românesc. Aşa este și ”Legământ”, dedicată „dascălului” său de Limbă română: „Ştiu: cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra carții sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce n-a dovedi nici tata”.
O altă creație poetică a lui Vieru, poezia „Eminescu” a devenit un fel de imn al zilelor de 15 ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea Soarelui, se ştie / Cerul a muncit o veşnicie./ Noi, muncind întocmai ne-am ales / Ne-am ales cu domnul Eminescu. / Domul cel de pasăre măiestră,/ Domnul cel de nemurirea noastră, / Eminescu”.
Grigore Vieru - Poezii patriotice, despre Țară, Patrie:
- Ascultă
- Auzi-ne
- Basarabie cu jale
- Cântec popular
- Câta frică de singurătate ai
- Despicarea țestelor
- Ei
- Eu cred că Prutul
- Glontele internaționalist
- Inscripție pe stâlpul porții
- Patria
- Pentru Ea
- Pictează-mi o miriște
- RIDICĂ-TE!
- Scrisoare din Basarabia
- Sunt
- Trei culori
Bibliografie:
Ilie Șandru, Patria şi Mama – două teme majore în creaţia poetică a lui Grigore Vieru,Revista ”Națiunea”