Te caut prin stravechi istorii,
Ca-n vremea noastra, de acuma,
Ce-a mai ramas din tine?
Huma!
Doar huma cu de aur fire,
Ce, de atata siluire,
Degraba nici pe ea, o,
Doamne,
N-o vom cunoaste-n veri si toamne
Ridica-te din suferinta
Si din cazona umilinta!
Ridica-te,
Basarabie,
Trecuta prin foc si sabie,
Batuta, ca vita, pe spate,
Cu biciul legii strambate,
Cu lantul poruncitoarelor strigate!
Ridica-te!
Ridica-te!
Ridica-te!
Tu, preschimbata intr-o mina
De sfecla si de nicotina
In care sunt inmormantate
Vieti de sora si de frate,
Tu, preschimbata intr-o ferma
In care-o mana dura, ferma
Se vara pan' la cot si-nhata
Tot ce-am muncit de dimineata,
Ridica-te din suferinta
Si din cazona umilinta!
Ridica-te,
Basarabie,
Trecuta prin foc si sabie,
Batuta, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strambate,
Cu lantul poruncitoarelor strigate!
Ridica-te!
Ridica-te!
Ridica-te!
Tu, preschimbata intr-o gara
In care cine vrea coboara,
Prin care cine vrea se plimba
Scuipand in datini si in limba.
Schimbata crud de minti demente
In cruce de experimente:
Iti bat piroane-n maini, picioare,
Te stingi si parca nu te doare.
Ridica-te din suferinta
Si din cazona umilinta!
Ridica-te,
Basarabie,
Trecuta prin foc si sabie,
Batuta, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strambate,
Cu lantul poruncitoarelor strigate!
Ridica-te!
Ridica-te!
Ridica-te!
RIDICĂ-TE! poezie - de Grigore Vieru