Fecioara-Mamă Îl umbreşte,
Spre Fiul-Dumnezeu plecată,
Şi sfânta dragoste-i luceşte
În faţa Ei, cea luminată.

Iar El, prevédere adâncă,
Senin se uită înainte,
Şi vede lumea cea nătângă,
Ce pe arginţi la chin îl vinde.

Decembrie 1912

Detalii

Categorie: Mateevici - Toate poeziile

• poezii creștine

Păcătuim, Fecioară Preacurată,
Prin faptă, grai și gând. Păcătuim:
Că doar din leagăn până-n țintirim,
E-un lung păcat viața noastră toată.

Prin pocăința binecuvântată,
Păcatul strămoșesc îl ispășim,
Ai milă de nevrednicul Trofim
Și de ispita lui neîncetată.

Înalț spre Tine ruga mea sărmană,
O, Născătoare fără de prihană;
De-i înflori din umbră, ca un crin,

Din limpedele-ți suflet, — strop de rouă
Ce oglindește-ntregul cer senin, —
Ne picură-n suflet și nouă.

Detalii

Categorie: Teodoreanu Al. O. - Toate poeziile

• poezii creștine

Oare nu-ți mai amintesti,
Vorba din batrâni lăsată?
Din beție te trezești,
Din prostie, niciodată.

Detalii

Categorie: Teodoreanu Al. O. - Toate poeziile

• poezii scurte

În absența stăpânilor este cel de-al doilea roman scris de Nicolae Breban și publicat pentru întâia oară în anul 1966.

Detalii

Categorie: Comentariu Literar (proza)

Zilele regelui este un roman scris de Florian Filip și publicat pentru întâia oară în anul 2008, la editura Polirom.

Detalii

Categorie: Rezumat

Credeam că suntem înțeleși în veșnicie,
înlăturând cuvintele de alții mințite,
schimbând în sărutare sufletele alipite,
chiar suferința întregind o sfântă bucurie.

Sortiți a fi legați din alte vieți,
ne-apropiase peste lume o simțire mai firească,
în mine zâmbetul tău trebuie să înflorească,
amurg îngenuncheasem albei dimineți.

Mâinile până-n inimă au mângâiat.
Privirea în privirea ta oglindea dorul.
Îmi erai liniștea și iți trăiam fiorul,
miruind fruntea - într-un gând curat.

De mult în tine dragostea s-a stins, pe când în mine crește...
Mormânt îi sapă depărtarea și tăcerea.
Dar tot mai binecuvantez neagră durerea.
Când nu-ți mai sunt, în sufletu-mi făptura ta se veșnicește.

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile

Frunză neagră: mătrăgună...

A rămas un ciob de lună,
lumină dulce de miere,
lună veche în scădere,
scăpătând fără zăbavă
în sfințirea mai bolnavă...
Din paragini de otavă.

Pe-nalt arcul cerului,
nicio stea, niciuna nu-i...
Nori adînci se dărăcesc,
destrămați se vîrcolesc,
cearcăn vânăt ruginesc.

Lună veche, stând să moară,
aur bătrân, de comoară,
peste zări vrea să se-ascundă,
și în negură se-afundă,
într-a neființei ape,
singură să se îngroape.

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile

În talpa mormântului,
din noaptea pământului,
argint șters, sună smerit
greierele ostenit.

Sună lin, ca o tăcere
dintr-o veșnică durere.

Când tot ceru-i colb de stele,
scăpărând cu focuri grele,
necuprins, peste pustie,
într-o vreme prea târzie ...

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile

Unii spun că fata ar fi plecat
Spre orașul de fabrici înconjurat,
oraș fără ploi, oraș fără cer.
Acolo, copila cu păr de aur are un palat,
și toate fericirile o cer ...

Sau, la perdea, așteaptă, văpsită,
necunoscutul, de care să fie plătită ...

Satul, îngrozit, a blestemat!

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile

Sătulă stă cireada sură, îngenunchiată la fântână;
boi mari, în freamătul de iarbă, închid greoi ochii fumurii,
izbind cu cozile în muște; tălăncile domol se-ngână,
stol, graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării.
Vechi aur picură-n găleată; încovoiată, ziua moare...
Un taur se ridică, negru, în seara galbenă, mugind,
frecându-și rapănul de crucea tremurător scârțîâtoare,
cu un Hristos ce-n zugrăveală se strâmbă schilav, suferind.

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile

Cu fruntea în mână, dorind de tine,
ascult povestea trecutului,
în toamna asta, în care au murit gherghine,
și a rămas mireasma lutului.

Văd și acum vorbele zburate,
ca un roi de fluturi.
(În surâsuri curate,
le mai fluturi?)

Afară e noptare neliniștită,
ca o dragoste în care înțelegi sfârșitul.
Poarta pustie se bate, de vânt trântită.
Palidă luna își încovoaie cuțitul.

Oare numai suferință e fiecare clipă?
Răspunde, floare ruptă din tulpină,
pasăre lovită în aripă,
și iubire chinuită fără vină.

Singură teama știe să-nfrunte
visul născut să se sfarme?
Împiedicând mâna, în frunte
să dea liniștea de plumb, a unei arme.

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile

Dorul meu zboară spre tine, iubită,
porumbel călător spre țările primăverii.
În cetatea asta neagră, prăfuită,
abia înfloriți, s-au scuturat merii.

Trec zilele ca oamenii rătăciți pe stradă
în umbra caselor de mult întunecate.
Aici numai la înmormântări e paradă,
iar fetele sunt urâte toate, toate!

Nici nu mai cred – gândul de-acum
să-ți mai ajungă sub albastrele priviri:
aici chiar albatrosul cerului e înecat de fum
și bântuie moartea printre trandafiri.

Detalii

Categorie: Maniu - Toate poeziile