Rezumat pe scurt: Trăia odată un împărat puternic cu stemă ruptă din soare ce domnea într-un palat de cleștar.
Într-o seară, simțind stema cum îl apasă, provocându-i o mare durere o cheamă pe sora lui cea mare și înțeleaptă la el. Îi înmânează patru chei pe care le-a primit de la tatăl său și o pune să meargă în subsolul palatului tocmai cum îl sfătuise fostul împărat să facă când avea să-l apese stema.
Cum era macinat de gandul ca va muri si nu va avea cine sa ii succeada la tron a trimis pe sora lui cea mare sa intre in aceste incaperi.Prima cheie de arama deschise o camera plina de arama,urmatoarea era o camera din argint,apoi una de aur si la final era cea din diamante.
Ajunsă aici, sora cea mare trece prin camera de aramă, prin cea de argint și cea de aur și ajunge în cea de diamant care era păzită de un balaur care-i spune să nu se teamă căci cel care are cheile e mai puternic ca el. Aceasta intră și dă peste trei femei legate. Erau patimile Prostia, Pizma și Bârfa, urmate de Furia, Smintenia și Mânia.
Într-un colț o vede și pe Înțelepciunea, care era liberă și-i cere sfatul. Aceasta îi spune că întrucât împăratul nu are moștenitori de gen masculin să o dea pe una din fiicele sale aceluia care cântând din fluier, îi va transforma părul în aur și va dori să împărătească.
Asa imparatul a dat veste in tara si după multe căutări, împăratul îl găsește pe cel care îndeplinea aceste condiții. Dar, în timp ce se pregătea să-i înmâneze năframa, inelul, paloșul, gonaciul și stema, se iscă o furtună puternică, pământul se cutremură, iar palatul de cleștar se crapă în două.
Și iată cum, patimile Furia, Mânia, Nebunia și câte și mai câte s-au trezit libere și au împânzit întreg pământul. Cel mai bine dintre toate o duce Prostia, ea sălășluiește în cele mai multe capete omenești.
Sora împăratului se grăbește numaidecât să-i împărtășească acestuia cele auzite însă scapă cheile speriată fiind de femeile legate care urlau.