striga in dureri mama mea, născându-ma
nu, nu, nu,
striga ea născându-ma;
viata nu c pentru ucidere
viata nu e pentru ucidere!
Soldatul nădușit zise:
Ce sânge, cât de mult sânge
si ce miros si ce strigat
da femeia când naște
si fara de nevoința glonțului,
acestea zise soldatul nădușit,
azvârlind cu pistolul sau
după un fluture.
Nu, nu, nu,
urla mama mea in dureri, născându-ma,
viata nu e născuta pentru a fi ucisa,
nu, nu, nu!
striga mama mea, născându-ma.
Fluturele zbura in zigzag
revolverul soldatului era cotrobait de furnici
pe mare si pe deasupra marii
soldatul dezbracat
răsărea odată cu luna.
MAMA MEA ȘI SOLDATUL EI poezie - de Nichita Stănescu