Pe trepied desculta-n razboiul de tesut
Întreaga-n miezul noptii se framânta
A prins pe fir o pasare din zbor
Si nu-i da drumul pâna o încânta

I-alege-nfatisarea dintre nori
Sa-si potoleasca zbaterea fierbinte
Si n-o slabeste-n pogorârea ei
Pâna-n cenusa sa de oseminte

Pe fata casei împlântat adânc
Cu talpile greoaie si bondoace
Razboiul toarce soarele din oi
Si-n clopote de aur îl preface

Pe laita roata pruncii dezveliti
Îi dogoreste râvna din lucrare
Suveica tot podeste pe pamânt
Steaua din cer cu steaua din sudoare

Când cele doua lacrimi istovesc
Noaptea pe cer si lampa de la grinda
Femeia stoarsa de un nou nascut
În pleoapa zilei gata-i sa se-aprinda