Naşterea

În pântecele mortii-nsamântat
Voi dormi si eu pentru o vreme
Si putrezind plamada cea dintâi
Veni-va zi la viata sa ma cheme

E nasterea din urma cea mai grea
Samânta veche trebuie sa piara
Puterea mortii cuibarita-n ea
S-o vestejeasca focul de sub tara

Auzu-i subred ochii prea înceti
Si mâinile putine si betege
Pe degetul acesta prea natâng
Nu pot rodi decât faradelege

Sa mânc lumina sa devin cuvânt
Îmi trebuie o alta-alcatuire
Cea-n care sunt potirul e prea strâmt
Sa poata fi-ncaput de nemurire

Întocmai eu ramâne-voi întreg
Unul nascut la sânul maicii mele
Dar ca sa pot eu plânge îndelung
Voi fi trecut din leagan dintre stele