De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?
Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meştere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?
De ce laşi vântul ca să-şi pună palma
Oriunde vrea şi, -ncolăcindu-ţi sânul,
Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?
De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă
Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,
– În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –
Pe el îl laşi… iar mie, nu-mi dai voie…
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
- A doua odă a lui Lactaniu pentru iubita sa
- Anacronism romantic
- Argonautică
- Biblică
- Cântec de leagăn
- Cea mai frumoasa floare
- Cina cea de dragoste
- De ce dai voie vântului
- Despărţire
- Gazel
- Lamentaţia Ioanei d'Arc pe rug
- Oare să fie drept
- Papillons
- Poem
- Prin urmare nu mă mai iubești
- Sonet
- Sosirea clipei
- Toast