Cântec de leagăn

Când dormi ești mai frumoasǎ decât treazǎ.
Deci lasǎ-te, iubita mea,-ntre perne!
Cu tine armoniile eterne
Se-nchid ȋn crisalide și-nceteazǎ.

De-acuma pânǎ mâine dimineațǎ
Doar somnu l- moartea vie - ȋși mai plimbǎ,
Prin pǎrul tǎu, molaticele brațe,
Pe gura ta, otrǎvitoarea-i limbǎ.

Eu stau ȋntr-o tǎcere idolatrǎ
Și, contemplându-ți somnul plin de pace,
Vǎd cum ȋți ies din vǎlurile-opace
Suavii melci ai trupului de piatrǎ,

Cum, pe-albitura patului tǎu moale
Ȋnvǎlurit de briza respirației
Ṭi se muleazǎ țǎrmurile goale
Ȋntocmai ca o insulǎ a grației.

Când dormi ești mai frumoasǎ decât treazǎ.
Deci lasǎ-te, iubita mea,-ntre perne!
Eu te veghez din jilțul cu speteazǎ
Cǎci mâine vreau sǎ vǎd cum prima razǎ
Ȋți bea din sân minutele eterne.