Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,


Dacă iarăşi pier în zare
Păsările cântătoare...


Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza şi vezi sânge,


Când rupi creanga şi prin creangă
Moartea zice din talangă...


Nu-ţi fă rană, nu-ţi fă rană
Din a toamnei grea dojană,


Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...


Veşnicia dacă şade
Frunza, însă, cade, cade...


Stelele din zeci şi sute
Se răresc şi se fac slute...


Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de ştime...


Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,


Sapă tot ce-i stă în cale
Şi te-acoperă de jale...