„Bade Ioane, se întreaba cu jale
mai înainte ca licoarea sa-si beie,
tu care-ai domesticit animale
de ce nu poti domestici o femeie?!”
Lacrima-i cade – pic! – în paharul cu bere:
„Asa e mai buna…, râde cu fata-n pufoaica:
„La viata mea, am crezut ca iubesc o muiere,
dar, domnii mei, am iubit o lupoaica…”
„Împartisem cu ea patul, fereastra, cutia postala…”,
povestea, sorbind din pahar licar de luna,
ca sa-si trezeasca mesenii din piroteala:
„E greu sa iubesti femeie si lup împreuna…”
Si-apoi, când toata lumea uita de dânsul, zicea
târziu de tot, cu vocea lui suferinda:
„Chiar si-acum ea musca din inima mea,
când cine stie prin care coclauri colinda…”