Suflete amestecate

Ce nu e vis – nu e somn.
Ce nu e cu tine – nu e vis.
Ca-n copilărie, când citeam
la lumina fulgerelor,
astfel mi-apari tu în viaţa-mi.
Sufăr de dureri închipuite,
mă dor răni care nu sunt ale mele,
beau cenuşă
şi mănânc lacrimi.
Doar când te văd mai trăiesc.
Atunci se amestecă ziua cu noaptea,
bucuria cu durerea,
viaţa cu moartea
şi sufletele noastre le simt amestecate
ca de Dumnezeu cu-o linguriţă ceaiul.