Orice sărut

Orice sarut ajunge cu un capat
dincolo de iubire. Iata – flori
pe-a caror scara de petale scapat
ca soarele-ntr-o lume de culori.
Cu ce m-aleg e, poate, o parere ;
mai hranitoare însa decât sunt
capsunii, spicul, fagurii de miere
si vinurile-ntregului pamânt.
Si mai severa : nu pot sa m-apropii
adeseori decât încet, tiptil, 
ca de un cârd de sperioase dropii, 
de universul ei subtil.
E un imperiu transparent ce iese
din lucruri, si le-aseaza-ntr-un alt chip, 
fie ca-mi stau în fata ca mirese, 
fie ca pier ca spumele-n nisip.
Acolo, ma cobor pe niste trepte
de marmura si vânt, si ma scufund
printre contururile întelepte
ale unei substante fara fund, 
si iarasi ma ridic, sa pipai tâlcul
ce se desprinde din adâncul ei.
Iar vremea trece, resfirata-n pâlcul
cocorilor, varsând pe rani ulei.
Si doar acea alcatuire simpla
de forme si de sunete-n azur
mai staruie, fluida, lânga tâmpla
purificând paragina din jur.
Orice sarut ajunge cu un capat
dincolo de iubire. Da-mi-l, deci, 
cu soarele acum, sa simt cum scapat
în codrul dedesubt, fara poteci.