Tu ştii orice ispita în rugăciuni s-o pleci.
Iar seară, la icoane, te-nchini şi baţi metanii,
De-nfiorari profane te plângi la spovedanii
Şi nu pricepi, frumoaso, că fără să fi vrut
Nesocotesti porunca prin care ne-am născut.
De când sună pe lume întâia sărutare
Şi pan-la cântăreţul ce-ţi murmur-o cântare,
Vieţile se pleacă aceleiaşi puteri
Ce înnoieşte vieţii tot alte primăveri.
Nu simţi cum o şopteşte din orice colţ de gură
Şi mii de guri îi cânta osana în natură?
N-o scrie-n lung de ceruri şiraguri de cocori
Şi călătorii nouri, că visul plutitori,
Sărutători de stele îngemănaţi cu vântul.
Şi marea ce cuprinde cu-mbratisari pământul
Şi codrul ce-o răsfaţă în tainele verdeţii?
Iubirea e!
Iubirea e ambrozia vieţii.
Deci lasă cărunteţii şi griji şi spovedanii
Şi vino lângă mine cât nu ne-ngroapă anii.
Sunt nopţi când te-nfioara singurătăţi ce tac
Şi-atât de-mbalsamate de flori de liliac
Că, izvorând din farmece suprapamantene,
Stă lacrimă să cadă pe margine de gene.
Nu va pătrunde taină târziei lor tăceri,
Când dai de voie totul, primind fără să ceri,
Şi vei vedea că nu e păcat şi te-i miră
Că te-ai temut când teamă zadarnică era,
Şi n-o să te mai doară obidă îndoielii:
Iubire cum e-a noastră e scrisă-n
Evanghelii.
Crainic Nichifor >> BIOGRAFIE
Crainic >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Crainic - versuri de Dragoste