Dar cand lumina ochilor mi-o-ntuneci
Cu valurile parului profund
Si-n bratele-ncordatc de avant
Cu mladieri scrpuitoare-mi luneci,
Ma zgudui tot, orbit, si ma framant.
Ca pomu-n care chinuie o furtuna
Cutremurat din varf pana-n pamant
Sarmanul cuget — cum mi-ar fi mai buna
Mereu pregatitoarea lui povata
Cand coardele simtirii imi rasuna
De adanca si vijelioasa viata?
Da-mi ochii sfinti si sanul blestemat
Amestec ce ma arde si-ngheata
Un zeu si un diavol s-au ingemanat.
Si-au masurat puteri nemasurate
In lutul scump din care tc-au creat
Femeie tu, amara voluptate.
In tine simt haotic si durut,
Ccrcatele-ntrebari nedezlegate.
Nu vreau sa le-nteleg, — in van am vrut;
Dar de traiesc m-absorb si le patrund
Cand te sarut — si
Ic sarut cand le sarut
Si, dus de mii de sarutari, m-afund
Ca intr-un haos luminat de stele
Ce izvorasc din noaptea fara fund
Asemenea saruturilor mele.
Crainic Nichifor >> BIOGRAFIE
Crainic >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Crainic - versuri de Dragoste