Eram pribeag pe-o lume obscură şi pustie.
Plângeam când tu, cerească şi vecinică făclie,
Lucind în a mea cale, opritu-m-ai din mers
Şi ochii-mi, ca o mamă, de lacrime i-ai şters.
Eram străin, şi ţie ţi-a fost milă de mine.
"De unde vii şi unde te duci?" m-ai întrebat.
Nu ştiu. Steaua desprinsă din boltele senine
Mai ştie ea sărmana ce drum a apucat?
Atunci mi-ai zis: "Iubeşte, străin nu vei mai fi".
Ferice sunt de-atuncea. În veci te voi iubi.
Vlahuță Alexandru >> BIOGRAFIE
Vlahuță >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Vlahuță - poezii de Dragoste
- Acrostih
- Ah! Cântă-mi mereu
- Cât ne iubeam, şi cum credeam odată
- Ce fericiți am fi-mpreună!
- Cu-a ta mână
- Do ut des
- Domnișoarei G.
- Iertare
- Iubire
- Nehotărâre
- Pe albumul D-rei…
- Pentru ochii tăi răpit-ai
- Sonet (Vrăjit, tot şesul clocoteşte-n soare)
- Sonet II (Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată)
- Tot alte vremi…