Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat vâltoarea sa ma ia
Si sa ma arda în dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atâtea stele si cu-atâti fiori ?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razletele streine le-mpreuna,
Si vârstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tânara, trufase si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atât, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertfiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea detot si toata,
Calcând o pravila, uitând
Ca ai iesit din rând.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
În ce aveai în tine mai zvâcnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramâi ce esti, si eu întreg,
Si te-am jihnit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestèmi si sa ma certi,
Din departarea care îti ascunde,
Cu plânsii ochi, si coapsele rotunde.
Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE
Arghezi >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Arghezi - versuri de Dragoste