Dar, ca un zid puternic, ne desparte
O pânza de cernite amintiri.
Fiinta mea întreaga când te cere,
Tu stai visând, nici ochii nu ti-i misti,
Si câte taine pline de durere
Se pierd în noaptea ochilor tai tristi!
Eu chem osânda care ma omoara,
Salbatic vântul patimii sa bata,
Eu cer icoana ta de-odinioara,
Pe care n-am vazut-o niciodata.
O, cum as vrea durerea sa mi-o-nsele!
Atâtea nopti pustii am adorat-o,
I-am dat si jertfa tineretii mele
Zâmbind… Tu numai inima mi-ai dat-o.
Mi-ai dat-o! Floare gingasa de munte
Ce sta deasupra unui larg abis…
(Si chiar acum, când ma saruti pe frunte,
Tu ma saruti cum se saruta-n vis!)
Caci sufletul, ca tristele ruine,
Pastreaza-n el lumina altor vremuri,
Si când o raza-ajunge pân’ la mine
Atunci te simt, iubita mea, cum tremuri:
Ea lumineaza-n tine, fara veste,
Prapastia trecutului întreg…
Si-atunci duioasa inimii poveste
Eu o ascult, dar n-o mai înteleg.
……………………
De-aceea-n sara asta mi-e totuna,
Sporeste-mi iar durerea sau alin-o,
Te-ntreb, — pierduta pentru totdeauna:
- De unde vii si cine esti, straino?…
Topârceanu George >> BIOGRAFIE
Topârceanu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Topârceanu - versuri de Dragoste