Un suspin mi-l taie,
Ca de-atâta vreme cos
Singura-n odaie.
Si doar mana mea, cu greu,
Flori de fir imparte.
Flori aleg, dar gandul meu,
Gandul mi-e departe!
Uneori, cand tin la piept
Stransa cusatura,
Inchid ochii si-l astept
Sa-mi sarute gura.
Iar cand umbra serii vine
Dorul creste-n mine
Si tristetea ma doboara
Grea, ca o povara…
O, stiu bine ca-n zadar
Dragostea ma mana
Sa-l astept cu lacrimi iar
Nopatea, la fantana.
Nu mai vine sa-i soptesc
Dorurile toate
Si la san sa-i incalzesc
Mainile-nghetate!
Ci doar vantul noptii rece
Fruntea mi-o saruta,
Peste codri luna trece
Galbena si muta.
Lung suspina-n freamat greu
Fagii de pe coaste…
Noapte dulce, dragul meu
A plecat in oaste.
Topârceanu George >> BIOGRAFIE
Topârceanu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Topârceanu - versuri de Dragoste