Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
Stănescu Nichita >> BIOGRAFIE
Stănescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Stănescu - versuri de Dragoste
- A mea
- Același gând
- Acest bloc de nervi
- Ai văzut vreodată ...
- Cântec de dor
- Cântec de lună nouă
- Cântec fără răspuns
- Cântec nesocotit
- Către Galateea
- Ce bine ca ești
- Dar
- De dragoste
- Evocare
- Îmbrățișarea
- În dulcele stil clasic
- Leoaică tânără, iubirea
- Ploaie în luna lui Marte
- Poem
- Poveste sentimentală
- Viața mea se iluminează