si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
Stănescu Nichita >> BIOGRAFIE
Stănescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Stănescu - versuri de Dragoste
- A mea
- Același gând
- Acest bloc de nervi
- Ai văzut vreodată ...
- Cântec de dor
- Cântec de lună nouă
- Cântec fără răspuns
- Cântec nesocotit
- Către Galateea
- Ce bine ca ești
- Dar
- De dragoste
- Evocare
- Îmbrățișarea
- În dulcele stil clasic
- Leoaică tânără, iubirea
- Ploaie în luna lui Marte
- Poem
- Poveste sentimentală
- Viața mea se iluminează