Unei frumoase întâmplări, care se-ndeparteaza.
Intre vinovăție si - așteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Așteptăm cu mana streașină la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne păstram calmul.
"Nu se lipește mâncarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.
Sinul tau mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.
HIBERNĂM poezie - de Marin Sorescu