VERSURI de Dragoste Micle - Cele mai cunoscute poezii de dragoste de Veronica Micle.
Nu cunoaștem când sa văzut prima oară cu Mihai Eminescu, dar într-o epistolă datată 20 august 1879, Veronica Micle menționează: 'Cunoscându-te la Viena, modestia și, mai ales, darul de a povesti vesele întâmplări din viața marilor gânditori m-au făcut să-ți port respect. Sase ani, cât am stat în capitala austriacă, mi s-au părut sase zile'.
Apropierea dintre Eminescu si Veronica s-a produs firesc: ”doua inimi'” scria poetul ”a mea urâtă și a ta albă și subțire, care, deși nu ritmau, s-au strâns într-o strofa de zece degete”.
De aici încolo, fiorul dragostei sensibilizează creator efluviile erotice, trecând în extaz poetic, prin metafore care întruchipează chipul spiritualizat al femeii inspiratoare.
Atunci poetul, student fiind, arăta ca eroul din romanul 'Geniu pustiu': ”frumos - de-o frumusețe demonica. Asupra feței palide, expresive, se ridica o frunte senină și rece, ca cugetarea unui filosof”. Este chipul pe care îl imortalizează și astrala fotografie din perioada studenției, executata la Praga, nu la Viena, asa cum declara poetul și o certificau investigațiile.
Nostalgia pentru perioada vieneza reînvie in sufletele celor doi si poetul ii declara într-o epistola: 'Vazandu-te, am stiut ca tu esti singura fiinta in lume care in mod fatal are sa determine intreaga mea viata'.
Poeziile surprind un moment de despărțire, cauzat de plecarea de la Iași a muzei inspiratoare, în pofida rugamintilor fierbinți ale poetului, de a fi mereu împreună, șovăind intre ură si dragoste, cu nădejdea spre o reintoarcere imediata.
Te duci si ani de suferinta
N-or sa te vaza, ochii-mi tristi
Inamorati de-a ta fiinta
De cum zambesti, de cum te misti.
Amintirile seducatoare - 'cand ma atingi, eu ma cutremur' - se amesteca cu protestul violent - 'si te uram cu-nversunare - 'poetul meditând la suferința 'dureros de dulce'.
Versuri de dragoste semnate de V. Micle - o poezie legată pe vecie de numele lui Eminescu, cu relaţiile dintre cei doi îndrăgostiţi ce alternează între incandescenţa pasiunii superlative şi frigul glacial al iubirii cu semnul minus, alăturând iubirea şi ura, dăruirea şi gelozia – ceea ce transformă nu de puţine ori dialogul sentimentelor într-un sumbru monolog desfăşurat în pustiu.
Micle poezii de dragoste / iubire:
- Ai plecat ...
- Am plecat ...
- Ar fi destul
- Aubade
- Ca astăzi ...
- Când îmi plec
- Cel din urmă vis
- De dorul tău ...
- De-ai ști …
- Dialog liric
- Drag Mi-ai Fost
- Fugi
- În zădar
- Lui X
- Lumea mare ...
- Luminează-n ceruri luna ...
- M-am gândit
- Nu Ești Tu ...
- Nu plânge
- Pasare cu pene albastre
- Pe ceruri ...
- Pe-al meu gând ...
- Rime la un amic
- Să pot întinde mâna ...
- Scrisoare
- Singură
- Sunt lăcrimioarele-nflorite …
- Tristă de ce-i ...