Tu chiar daca ai innebuni pana maine
Tot nu te-ar mai putea parasi cineva
Nimic nu ti-ar mai putea folosi
Decat poate doar rozul urechilor sau sfarcul
Pentru ca intr-adevar nimic sa nu-ti mai poata folosi
Pentru ca in timp ce dormeam si sangele mi se imprastia
fierbinte in asternuturi
Am simtit aceasta ca pe o apropiere de femeie
M-am trezit am strigat numele tau su nu te-am vazut
Am deschis ochii si nu te-am vazut
Am intins mana si ai fi marturisit despre mine
Ca nu-s decat carpa de sters praful a sexului tau
M-am hlizit si mi-am retras mainile dinspre genunchii tai
Si ei s-au pomit sa supureze
M-am retras si te-am lasat impreuna cu ei ca intr-o groapa
cu serpi
Te-as putea demonta demola fragezi
Te-as putea educa si intorcandu-te cu fata spre mine
Te-as putea invata ca pana la urma partea cea mai buna din
mine invinge
Duhul meu este plictisit
Pantalonul meu de velur e plictisit
Maruntisul din buzunar plictisit si eu as putea bea o cafea
plictisita
Si totul si plictiseala borcanului meu e plictisita numai de tine
As putea construi un mare pervaz
De unde dimineata sa ma las spre oras si sa chem cainii
As putea cobori pana la ei omenindu-i si momindu-i cu
picioare in fund
As putea stoarce din blanurile lor
O haina in care o femeie ca tine merita sa vada
Parisul
Mi-as uita de cafea
Am putea-o tari impreuna pana la doctorul de cafele
(o nebuna)
Ce s-ar pricepe sa ne faca din solzii si ghearele ci
Un animal cald si sfant de burtica
As intra cu toti acesti tovarasi in pat
Mi-ar linge degetele si poate asa ar invata sa citeasca
M-as mai potoli pentru o vreme de
As fi bun prost de bun
Pana ce as simti din nou gleznele tale pulpele tale de solduri
Iar talpile talc mi-ar creste din umeri ca niste aripioare de
ingeras
M-as putea potoli te-as putea potoli
As putea imparti pantecele tau in douazeci si patru
de casute
Am scris pe ele
Gigei si
Costel
Confucius si
Adelaide
Dar sunt plictisit
Soldurile mele s-au plictisit
Dragostea mea pentru lift s-a plictisit
Si plictiseala borcanului meu e plictisita numai de tine
De ce ti-as cere tie noaptea in pat cand suntem singuri
Mai multe lucruri decat chiar si lui
Dumnezeu indraznesc
sa ii cer
De ce te-as obliga sa ai doar doua maini doua picioare si un
singur sex
Cand tu faci parte dintr-un ghem de femei
Cu care am baut in tacere cate-o cafea importanta
Merg pe o strada care s-a ascuns in oras a intrat adanc in oras si nimeni nu o mai poate scoate de-acolo
Daca as ridica vreodata viata unui singur om as alege o
asemenea strada
Port cu mine un corp tanar si suplu din care vremea a facut
un luptator al patului tau
Cine m-ar putea provoca
Cui i-ar face placere sa-i strivesc capul ca pe un bob de linte
Cine ar cuteza acum fie numai sa si fumeze langa mine ca
sa-mi umplu si eu pieptul de fumul numelui lui
Nimeni
Si sunt plictisit
Iar plictiseala borcanului meu e plictisita numai de tine
Bănulescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)