Aveam o amica aveam o sorela
O tipa atat de melancolica incat pentru a deveni si mai melancolica
Am parasit-o
Treceam destul de des pe la ea pe acasa si o paraseam
O paraseam atat de frumos incat dupa douazeci de sedinte
Pantecul incepuse sa i se bombeze
Coapsele sa i se arcuiasca venele
Sa i se rasuceasca elegant
Si ma intrebam daca nu cumva am lovit-o
"Nu nu - mi-a spus ea - continua sa te porti cu mine ca o bestie
Ignora-ma
Nu ma lua in serios continua sa-mi fii folositor
Razuie de pe mine tot acest invelis bioenergetic
indeparteaza de la mine toti acesti bikini melodramatici
Si toate aceste desuuri
De la care nu mi se mai trimite vreun profit
Si dinspre care ma simt suferinda"
Bunica-sa cultiva proasta inspiratie
De a o gazdui undeva chir langa liceul meu
La doi pasi de
Piata
Galati
Zvacneam scapam de la ore ma strecuram parca inot printre doua
desisuri de case
Peste linia racoroasa a hodorogitului tramvai 17 Si nu mai ma opream pana in camaruta
Unde zapauca azvarlea din cand in cand de mancare ca unor catei
Unui resou si unei plite electrice
Langa care lepadam si eu o parte din pielea de porc si ma furisam in
tricoul de tigru
O remorcam pana pe arcurile unui soi de tapsan o podideam faceam
acolo din ea
O simpla operatie aritmetica
O imparteam de mai multe ori
Pana cand numele ei devenea o sfanta manie
Pana cand din trupul ei ramanea un singur pantof
De melancolia ei spanzurau doar doua bretele
O noua postura in meditatie o zvarcolire de pijamale o calarire in
zori
Bănulescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)