- scrisoare către Maria -
Încep să-mbătrînesc – Maria.
secretul meu ţi-l spun încet,
să nu m-audă veşnicia
ştii… o să plece…un poet.
te-au scrijelat râuri de riduri
şi toamne…nu ştii să le numeri.
ascunde-le sub acţipilduri
şi rămâi demnă – între umeri.
îmbătrînesc…sau mi se pare?
pe lume e insinuant
de soarele zîmbeşte-arare
prin veacul nu prea elegant.
în timpul lent ţi-am scris poeme.
nicicând nu mă voi domoli
şi mi se pare prea devreme
gândul absurd că…n-oi mai fi.
nu…nu mă-nşeală miopia
când te privesc şi îţi tot spun :
Maria…te iubesc…Maria
ca-n anotimpul meu – nebun.
sunt ca stejarul strâns în cercuri,
sau… brad semeţ – pe la nuntit.
când m-am născut era o miercuri
şi-n triste zodii am fugit.
…să nu ne-audă veşnicia.
secretul meu ţi-l spun încet :
voi scrie un poem – Maria;
cu…a fost odată un poet…
Cîndva pe planetă - la Montreal
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :