ÎNCADRAREA ÎN SPECIE: BASMUL CULT
SĂ NE REAMINTIM:
Definiția și Trăsăturile BASMULUI ca specie a genului Epic (vezi pe larg - aici)
Basmul popular și Basmul cult diferențe
Așadar...
Basmul "Povestea lui Harap-Alb" se încadrează în genul Epic, iar ca specie literară este un Basm cult, deoarece are un autor, Ion Creangă.
Ion Creangă, ,,unul dintre cei mai buni povestitori ai Europei”, după cum afirma Jean Boutière, este un scriitor din curentul realist, aparținând perioadei marilor clasici ai literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Ion Luca Caragiale. În proza acestor scriitori se remarcă varietate atât la nivel tematic (banul, dezumanizarea individului, satirizarea unor moravuri, iubirea, istoria, condiția omului de geniu, maturizarea individului, etc) cât și la nivelul orientării estetice ( clasicism, romantism, realism, naturalism) și al particularităților stilistice.
Opera lui Creangă cuprinde: un roman autobiografic (ex. “Amintiri din copilãrie”), nuvele (ex. “Moş Nechifor Coţcariul”), poveşti (ex. “Soacra cu trei nurori”), povestiri (ex. “Moş Ion Roatã”) şi basme (ex.“Povestea lui Harap-Alb”).
Povestirile scrise de Creangă sunt publicate în revista ,,Convorbiri Literare”, între anii 1875-1878, iar ,,Povestea lui Harap-Alb” apare la 1 august 1877 în revista "Convorbiri literare", apoi în acelaşi an în ziarul "Timpul".
Împletirea elementelor reale cu cele fabuloase creează fantasticul, ca specific ancestral (străvechi) al basmelor, însă, în această creaţie narativă, Ion Creangă îmbină supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc de unde reiese şi originalitatea unică a acestei creaţii.
Altă variantă - HARAP ALB argumentare basm cult
“Harap-Alb”-Ion Creanga Basm -specie a genului epic in proza in care elementele reale se imbina cu cele supranaturale conflictul conturandu-se in lupta binelui cu raul din care invinge binele -termenul vine din slava veche “basin” nascocire, scornire Basm cult -atmosfera este una paradisiaca, senina;de la inceput autorul ne introduceintr-o lume populate de feti-frumosi, zane; se contureaza un cadru larg in care Harap-Alb va face fata cu ajutorul adjuvantilor tuturor probelor -timpul si spatiu nu sunt definite, sunt vag conturate plasate pe teritoriul lui “a fost odata” -conflictul este structurat in termeni dihotonici BINE (Harap-Alb) si RAU (Spanul, Ros Imparat) Harap-Alb iesind invingator -personajele-> sunt grupate in categorii potrivit conflictului antagonic BINE-RAU (1)batranii- pasivi, izvor de intelepciune ex. Tatal lui H-A (2)opozantii- se opun cu orice prêt tuturor aspectelor ce tin de ducerea la bun sfarsit a lucrurilor ex. Spanul (3)eroii- H-A (4)adjuvantii- caracterizati prin referire la o singura dimensiune, intruchipeaza defecte umane duse la extrem, activitatea lor e decisive ->sunt fie pozitive fie negative ->nu exista personaje intermediare pt. ca potrivit conceptiei populare nu exista nimic intre bine si rau ->eroul este de obicei fiul cel mai miccare datorita intelepciunii reuseste sa castige simpatia cititorului 9in probele pe care le are de trecut, nu este dotat cu forta fizica supranaturala, dar istetimea si curajul sunt mobilurile prin care reuseste sa-si invinga adversarii, este intr-o continua initiere -ca modalitate narativa incipitul este reprezentat de formula initiala “Amu’cica era odata intr-o tara” (care ne introduce in atmosfera de basm), in cuprins intalnim formulele mediane “Dumnezeu san e tie ca cuvantul din poveste nainte mult mai este “ “si merg ei o zi, si merg doua, si merg 49” (ne mentin treaz interesul) si cele finale “si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iara cine nu se uita si rabda” (ne transpun in lumea reala) -finalul este fericit si deschis “veselia a tinut ani intregi si acum mai tine inca” -probele la care este supus sunt menite sa-l invete pe flacau cu greutatile vietii -limbajul este presarat cu zicatori si proverbe “omul sfinteste locul” “nu-I dupa cum gandeste omul, ci-I dupa cum vrea Domnul”, fraze ritmate “poftim punga la masa daca ti-ai adus de-acasa”, expresii onomatopeice “s-odata pornesc ei teleap, teleap”, regionalisme “farmazoana, teleaga” -are ca sursa de inspiratie basmul popular de la care preia motivele (calatoria, probele, petitul), personajele fabuloase, victoria binelui, finalul hiperbolizat, formule specifice -naratiunea se impleteste cu dialogul si descrierea -fortele malefice nu mai apartin fabulosului, ci registrului uman
Altă variantă
Basmul:specia genului epic in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii (balauri,zmei,vrajitoare) pe care le biruie in cele din urma. Atunci cand are un autor si nu apartine literaturii populare, este basm cult. Trasaturi ale basmului: 1. ilustreaza alta lume decat cea reala: Actiunea se petrece in imparatiile lui Verde Imparat si Imparatului Ros, personajele vor fi imparati, fii si fice de crai. Originala aici este imbinarea supranaturalului popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, caci unele personaje par a fi despinse din Humulesti. 2. Timp fabulos si spatiu mitic: “Amu cica era odata”un crai care avea 3 feciori si un singur frate care era imparat “intr-o tara mai indepartata”, “tocmai la o margine a pamantului” 3. elem reale + fabuloase => fantasticul ca sfpecific ancestral al basmelor. La Ion Creanga, principala trasatura a fantasticului este ca e antropomorfizat: personajele fabuloase se comporta in general ca oamenii. Exista personaje fantastice, probe fabuloase, personajele au insusiri supranaurale. Este un fantastic de tip beningn, car prin seninatate, absenta tragicului. 4. Exista personaje reale si personaje fabuloase, acestea din urma avand puterea de a se metamorfoza. 5. Personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa invinga obstacolele puse in cale cu scopul de a demonstra virtuti morale exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia si conduce propria gospodarie. - Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-l lasa mostenitor, caci el avea numai fete. Fiul cel mic – span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete., calul si turturica.- Imp Verde. 6. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si fortele raului.Dezn=victoria binelui. 7. Formule initiale: “Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea 3 feciori” Formule mediane “Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este” Formule finale: “Cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi,cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda” 8. Cifre fatidice : Craiul avea 3 fii, exista 3 aparitii ale spanului, spanul il supune la 3 probe initiatice (urs, cerb, fata Imp Ros)., calul vine de 3 ori sa mannace jaratic, se scutura de 3 ori si se metamorfozeaza. 9. Cultiva principii morale esentiale: adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul.
Alta varianta
“Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă este un basm cult deoarece:
1. este o operă epică în proză care narează o serie de întâmplări cu ajutorul unor personaje
2. întâmplările au loc într-un spaţiu real: curtea craiului, a împăratului Verde, a împăratului Roş, dar şi într-unul fantastic: grădina cu sălăţi păzită de un urs fabulos, izvorul unde se adapă un cerb înstelat, tărâmul în care se întâlnesc cei cinci năzdrăvani
3. la acţiune participă personaje reale (verosimile): fiul craiului, cei doi împăraţi, dar mai ales năzdrăvane (fantastice, fabuloase): cei cinci năzdrăvani, fata împăratului Roş, Sfânta Duminică
4. apar animale năzdrăvane credincioase (adjuvanţi): calul lui Harap-Alb, turturica, crăiasa furnicilor şi a albinelor sau care pun în primejdie (ursul din grădina cu sălăţi, cerbul)
5. apar obiecte miraculoase (tava cu jăratec, armele şi hainele de mire, cele trei smicele, apa vie şi apa moartă)
6. conflictul are loc între bine (Harap-Alb) şi rău (Spân)
7. prin eroul care reprezintă binele sunt personificate valorile perene ale umanităţii: bine, frumos, adevăr, milostenie, prietenie, iubire
8. cultivă principii morale esenţiale: adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul
9. sunt folosite formule iniţiale (“Amu cică era odată într-o ţară un crai care avea trei feciori”), mediane (“Dumnezeu să ne ţie, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este”) şi finale (“Cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă”)
10. motive specifice (împăratului fără urmaş, superiorităţii mezinului, podului, calului năzdrăvan, interdicţiei, al probelor, al substituirii prin înşelăciune, al obiectelor magice)
11. are un autor cunoscut
- la Ion Creangă, principala trăsătură a fantasticului este antropomorfizarea: personajele fabuloase se comportă în general ca oamenii; este un fantastic de tip beningn, clar prin seninătate, absenţa tragicului
Elementele pentru care Povestea lui Harap-Alb este considerată un basm cult sunt:
- are autor;
- existenţa elementelor de originalitate:
- individualizarea prin detalii a unor personaje: vezi portretul lui Gerilă, al lui Ochilă;
- în realizarea anumitor portrete naratorul insistă mai mult decât este necesar pe anumite detalii;
- dramatizarea acţiunii prin dialog;
Paginile lui Creangă sunt pline de dialoguri, care au ca funcţie estetică: caracterizarea personajelor şi dezvoltarea acţiunii.
- umanizarea fantasticului prin comportament, gest, limbaj;
În basm, nu avem de-a face cu zmei, balauri, ci personajele supranaturale sunt legate de însuşiri omeneşti: Setilă, Flămânzilă etc
- Personajele supranaturale se comportă, vorbesc, gesticulează ca şi ţăranii din Humuleşti. Păsări-Lăţi- Lungilă: «Mă, fetişoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgâtie de fată.»
- nota comică;
- exprimarea mucalită, poznaşă: «Să trăieşti trei zile cu cea de alaltăieri.»
- vorbe de duh: «Dă-i cu cinstea să piară ruşinea.»
- diminutive augmentative: băuturică, buzişoare.
- folosirea înţelepciunii populare;
-- «Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...»
-- «La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege.»
-- «Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.»
- problematica basmului – bildungsroman.
Calul nu l-a pedepsit pe Spân de la început, pentru că Harap-Alb trebuia să treacă printr-un proces de iniţiere. Sf. Duminică îi mărturiseşte lui Harap-Alb că trebuie să treacă prin şcoala umilinţei pentru a ajunge stăpân:
«Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare vei crede celor asupriţi şi necăjiţi, pentru că ştii acum ce e necazul.»
Basmul cult poartă amprenta originalităţii scriitorului său.