GENUL LIRIC

Genul liric este, în linii generale, genul poeziei. Subiectivitatea este trăsătura esenţială a poeziei lirice

În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive și asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a.

Cele mai vechi poezii lirice cunoscute sunt cele egiptene și datează din 2600 î. Hr. Grecii au numit lirice textele acompaniate de liră, de aici şi etimologia termenului „gen liric”. Ca gen autonom, liricul s-a conturat târziu

Vocea autorului - se numeste si eu liric si este acea modalitatea prin care autorul isi exprima trairile. Eul liric poate fi subiectiv, atunci cand in text apar marcile subiectivitatii eului precum adjective pronominale ori verbe si pronume la persoana I, ori obiectiv, atunci cand in text nu apar aceste marci, ci forme pronominale si verbe la persoana a III-a.
Accentul - va fi mereu pe exprimarea sentimentelor, starilor sufletesti si trairilor si este caracterizat de stari precum: dragoste, dor, melancolie, tristete, extaz, teama, admiratie, etc.
In textul liric este remarcata si varietatea figurilor de stil si a imaginilor artistice precum metafore, hiperbole, enumeratii, comparatii, hiperbole, epitete, imagini olfactive, auditive, etc.
Creatia lirica - este o confesiune permanenta a eului liric, o dezvaluire a sensibilitatii si sentimentelor intime ale acestuia.

Lirismul este o tonalitate care pune accentul pe expresia poetica a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvantul "liric" isi are originea in cuvantul "lira", instrument muzical cu coarde, care era considerat atributul lui Apollo, inventatorul sau legendar, dar si al lui Orfeu sau Erato, muza antica a poeziei lirice si erotice. Lira era insemnul lui Apollo, zeul luminii, al poeziei si al muzicii la greci.

Adjectivul liric a aparut pentru prima data in secolul al XV-lea, in legatura cu poezia greaca antica si a ramas in stransa legatura cu muzica.

ccc

Genul liric este, în linii generale, genul poeziei. Subiectivitatea este
trăsătura esențială a poeziei lirice. Faptul a fost consemnat de G. W. Hegel
în Prelegeri de estetică: „ ...subiectivitatea interioară este adevăratul izvor
al liricii”, (...) „punctul central îl formează aici individul cu reprezentările
lui interioare şi cu sentimentele lui”

Trăsături definitorii:
1. subiectivitatea;
2. vocea lirică*
care poate fi: subiectivă (cel care spune, se identifică
cu ceea ce spune); obiectivă (se poate obiectiva în diferite personaje);
impersonală (poate crea iluzia impersonalităţii de parcă textul se rosteşte
singur pe sine);
3.elemente formale: versificaţia (ritm, rimă, metru, măsură, strofă).
Clasificări:
Lirica orală (populară): doina (de dor, de jale, de voinicie, de cătănie), cîntecul (haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, de lume), ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea.
Lirica scrisă (cultă): pastelul, idila (pastorala), elegia, romanţa, oda,
imnul, meditaţia, satira, pamfletul, epigrama, sonetul, rondelul, glosa,
trioletul, gazelul etc.
Teme majore: iubirea, moartea, natura.

Specii literare ale genului liric

• Elegia : Este specia genului liric caracterizata prin exprimarea unui sentiment de tristete ajungand de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace pot fi identificate la mai multe specii ale liricii culte. Elegia a fost si este considerata muza durerii.
• Epigrama : Este o specie a poeziei lirice care are proportii reduse, de regula catren, si satirizeaza elementele negative ale unui caracter omenesc ori ale unei situatii si se poate termina intr-o poanta ironica la adresa unui personaj ori a unui fapt. Epigrama este o forma fixa de poezie ce are un continut umoristic, satiric, poetic si o structura binara ce poate oferi simetrie si opozitie intre argument si contraargument.
• Epistola : Este specia care ilustreaza genul liric de nuanta didactica specifica clasicismului si care denumeste o scriere literara in versuri, care respecta canonul unei scrisori. Aceasta poate fi adresata unui destinatar real ori fictiv si se poate distinge printr-un continut filozofic si o atitudine satirica.
• Oda : Este specia poeziei lirice alcatuita din strofe care au aceeasi forma si structura metrica in care se prezinta entuziasmul sau admiratia fata de persoane ori fapte eroice sau idealuri. In anumite realizari, oda este inrudita cu imnul.
• Pastelul : Este o creatie care, prin intermediul unui peisaj, poate transmite sentimentele eului liric contemplator. Modul de expunere folosit in creatia lirica este descrierea, iar piesele dominante aici sunt imaginile artistice realizate prin figuri de stil ce sunt organizate intr-o descriere de tip tablou.
• Meditatia : Este un fenomen mental care descrie o stare de atentie asupra unui gand ori constientului, subconstientului sau inconstientului. Meditatia implica atentia spre gandirea insasi, fara a te lasa dus de alte ganduri.
• Satira : Este forma caracteristica genului liric ce se descrie prin forma de critica a slabiciunilor individuale, sociale sau general omenesti, uneori chiar intr-un mod acuzator. Caracteristicile stilistice ale formei sunt ironia, extragerea caricaturala a anumitor aspecte particulare si construirea unor relatii neobisnuite de o apartenenta absurda.
• Pamfletul : Este o specie literara in versuri sau proza cu caracter satiric, unde autorul infiereaza anumite stari morale, conceptii sau aspecte negative ale realitatii sociale ori trasaturi de caracter ale unei persoane.
• Sonetul : Incepand din secolul al XIII-lea, sonetul a inceput sa semnifice un poem cu forma fixa de paisprezece versuri, care respecta o schema foarte precisa de rima si o structura logica.
• Rondelul : Este o poezie scurta care care o forma fixa cu o structura care se bazeaza, ca si balada, pe refren. A aparut in Franta medievala sub denumirea de "rondeau", iar originile sale se gasesc in cantec.
• Gazelul : Poate fi definit ca o poezie lirica in distihuri cu monorime ce sunt dispuse astfel: versurile primului distih rimeaza intre ele, iar rima se pastreaza in al doilea vers al celorlalte distihuri. In multe cazuri, dupa rima urmeaza radiful, un cuvant sau un grup de cuvinte care se repeta, iar ultimul distih contine takhallos-ul, pseudonimul poetului.
• Glosa : Este o poezie cu forma fixa si caracter gnomic unde, in fiecare strofa, incepand de la cea de-a doua, comenteaza succesiv cate un vers din prima strofa. Versul comentat se repeta la sfarsitul strofei respective, iar ultima strofa reproduce in ordinea inversa versurilor primei strofe.
• Romanta : Este o poezie lirica de inspiratie erotica, ce poate fi cantata pe o melodie lina, melancolica. Romanta in Evul Mediu denumea poemele epice care sarbatoreau fapte eroice sau vitejia unor erori.
• Imnul : Prin imn se intelege un anumit tip de cantec, de obicei religios, care este compus pentru a admira, lauda sau adora, care se adreseaza de cele mai multe ori zeitati ori figuri importante istorice sau mitologice.
• Doina : Este o creatie vocala, instrumentala sau lirica, specifica poporului roman, in care autorul necunoscut, isi exprima sentimentele de dor, tristete, jale, de revolta, iubire sau chiar ura impotriva asupritorilor.
• Idila : Este o specie de poezie lirica si erotica din sfera poeziei bucolice in care este prezentata viata si dragostea in forma optimista sau idealizata.
• Haiku : Este un gen de poezie japoneza cu o forma fixa ce este alcatuita din 17 silabe ce sunt repartizate pe 3 versuri formate din 5, 7 silabe.

Genul liric Exemple de specii literare

Exemple Elegie = Trecut-au anii ...(M. Eminescu),  ,,11 elegii’’ (N. Stănescu)

Exemple Oda = Oda ostașilor români (V. Alecsandri), Odă Simplisimei Flori (L.Blaga)

Exemple Idila = Lacul (M. Eminescu)

Exemple Pastel = Iarna (V. Alecsandri), Dimineața (V. Alecsandri), Malul Siretului (V. Alecsandri), Călin (file din poveste) (M. Eminescu), Sara pe deal (M. Eminescu)

Exemple Meditaţie (filozofică) = ,,La steaua’’ de Mihai Eminescu, ,,De ce-aş fi trist’’ de Tudor Arghezi

Exemple Satira = “Satiră. Duhului meu.” (Gr. Alexandrescu)

Exemple Pamflet = Poate fi în proză sau în versuri. Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu.

Exemple Sonet = ,,Când însuşi glasul’’ de M. Eminescu, Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo

Rondelul = Al. Macedonski “Poema rondelurilor”.

Gazel. Poezie cu formă fixă alcătuită din strofe cu 2 versuri; originară din literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului XIX. ex. G. Cosbuc, M. Eminescu, Goethe

Glosa. Se naşte în Spania secolului al XV-lea. Specie cu formă fixă. Prima strofă e alcătuită din 4, 6, sau 8 versuri ce conţin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. M. Eminescu, “Glossa”

Ce este Lirismul

Este un registru artistic, o tonalitate, care pune accent pe expresia poetica a sentimentelor personale si implicit a pasiunii.

Tipuri

Lirism SUBIECTIV - Exemple:

- monolog liric/confesiune (discurs la pers. I):
 ”Nu credeam sa-nvat a muri vreodata/ Pururi tanar,infasurat in manta-mi ...”

- monolog cu caracter gnomic (pers. I pl. cu valoare generica):
”Tot astfel cand al nostru dor..” 

- monolog adresat/invocație poetică (pers.Isg.+pers. A II-a sg.):
“Cand deodata tu  rasarisi incale-mi,/ Suferinta tu, dureros de dulce..”

- monolog autoadresat (pers. I+ pers. aII-a sg.(vocativ )):
“ Noi treceam alunecand...”
- discurs dialogic (pers. Isg. + pers. a II-a sg., alternativ emitator/receptor):
”- Tu esti o noapte,eu sunt o stea- /Iubita mea./ Eu sunt un templu, tu esti un zeu  – Iubitul meu.”
 - discurs adresat cu caracter gnomic
-pers.a II-asg./pl., cu valoare generica : Spectator ca lateatru, tu in lume sate-nchipui.. »-
discurs adresat/invocatie poetica
-pers.a II-a sg.+ formule ale adresarii
: “Ai murit tu?Lumea si astazi n-o crede/Infasurat in manta-ai coborat piedestalul.”
 - discurs evocativ/invocatie poetica
-pers.a II-a sg.+ formule ale adresarii
: “Cu geanta ta m-atinge pe pleoape,/Sa simt fiorii strangerii in brate- /Pe veci, pierduto, vesnic adorato!”
 
Lirism OBIECTIV - Exemple:
- discurs descriptiv de tip tablou
- pers.a III-a sg./pl.: Peste varfuritrece luna,/Codru-si bate frunza lin/Dintre ramuri de arin, /Melancolic cornul suna.”
 - discurs descriptiv de tip portret
- pers. a III-a sg.: Numai poetul,/Ca pasari cezboara/Deasupra valurilor,/Trece  peste nemarginirea timpului.”
 - discurs obiectiv de tip reflexiv/gnomic
- pers. a III-a sg., pl 
.:”Vreme trece, vreme vine/toate-s vechi si noua toate...”
 - discurs obiectic, lirica a rolurilor
-pers.a III-a sg./pl
.:”Din tronul lui de piatra batranul preotvede/Si-n vanturiel ridica adancul glas de-arama, /Pe soare sa-l opreasca, el noaptea o recheama...”
 - discurs obiectiv, lirica a mastilor
- pers.a III-a sg./pl .:”
Ea il privea cu un suras,/El tremura-n oglinda./Cacio urma adanc in vis/De suflet sase  prinda...”