Eu, Doamne, lucruri
Știu ca n-am făcut prea multe.
De Tine am
Tot rezemat cuvintele -
Atâta.

Le-am învățat tăcerea Ta
Sa o asculte
Si-asupra tainelor
Sa nu ridice bata.
Din pesterile noi, 
Scotandu-le, pe rand, afara, 
S-au minunat cand
Se vazura-n cer rasfrante.
Si plansera de bucurie
Cand aflara
Ca sunt cuvinte romanesti
Si pot sa cante.

Asa!
Asa precum
Luminile preasfinte
Din soare curg pe lumi
Si timpul il masoara, 
Astfel din muzica
Si din stravechi cuvinte
S-a revarsat pe locul ei
Aceasta
Tara.

Acum, cand glasul iernii
II aud in toamne, 
Nu voi marirea lumii
Vestedul ei laur, 
Ci-apropie-ma
Tie
Pe de-a-n-tregul, 
Doamne, 
Sa ma topesc in corul
Stelelor de aur.

LOGOSUL ȘI MUZICA poezie - de Grigore Vieru