Poate mai putin de 300, de metri,
Oricand el poate declansa atacul si, totusi,
Soldatii romani s-au asezat pe tancuri
Cu spatele la inamic, expunandu-se, ca sa ne apere
Pe noi, cei care am venit sa-i vedem
Si sa ne inchinam lor.
N-am vazut niciodata un asemenea gest
De aparare a spiritualitatii unui popor, cum e acesta,
Prin care soldatii romani, de pe frontul transnistrean,
Se lasa descoperiti in fata inamicului,
Pentru a nu periclita viata poetilor si a cantaretilor.
Doina si.Ion canta sfasietor cantecul lui
Grigore „Reaprindeti candela-n cascioare,
Langa busuiocul cel mereu,
Degerat la maini si la picioare
Se intoarce-acasa
Dumnezeu".
Si ochii mari ai soldatilor lacrimeaza,
Asteptandu-I pe
Dumnezeu.
Si
Dumnezeu e cu ei,
Ca nimeni nu-i ataca, astfel cum stau,
Inamicul, probabil, asculta si el pasnica noastra
Conversatie, versurile si cantecele noastre
Si aud si eu, din intamplare, ca, in armistitii,
Puse la cale de ei insisi, combatantii isi ingaduie
Unii altora mici indeletniciri civile,
Cum ar fi culesul capsunilor si al ciresilor.
Vreme in care nimeni nu trage, ca si-asa
E destul sange in capsuni si in cirese.
Iar acum combatantii par a se fi inteles din priviri
Ca poezia nu trebuie impuscata, ci trebuie pazita,
Ca sa poata depune marturie la judetul vremurilor.
Poezia e respectata de toti combatantii,
Si, in acest sens, pozitia soldatilor pe tancuri
Nu poate fi inteleasa, decat ca o adeverire a faptului
Ca apararea natiei si apararea poeziei se confunda.
N-a murit
Romania,
Moscova are dreptate,
Frontul transnistrean e plin de romani,
Caci toti acesti soldati moldoveni sunt romani
Si romana e natia lor si poezia lor romana,
Acum si-n veacul vecilor.
Dinspre
Gura
Bacului se aud bubuituri si rafale,
Aici se aud numai versuri.
Acasa, la
Bucuresti, fetita mea,
Ana
Maria, crede,
La orice telefon care suna, ca e tata, e tata, e tata. larta-ma,
Ana
Maria!
POZIȚIA SOLDAȚILOR PE TANCURI poezie - de Grigore Vieru