Tu n-ai asemănare
În cele pământești.
Născând, tu ești un geniu, 
Un geniu, mamă, eşti.
Tu ești zămislitoarea, 
Ești pomul numai vers, 
Iar noi – de aur mere
Vărsate-n Univers.
Noi – mere, iar tu – paznic
Veghind din moşi-strămoși
Să nu dea peste ele
Mistreţii lăcomoși.

Învingătoare-n toate
Războaiele ce-au fost, 
Tu eşti eroul lumii
Şi-al izbândirii rost.
Erou rămas tot mama, 
Tot legănând copii, 
Cu teama de războaie, 
Cu frica de tării:
Că n-or trimite ploaie
Pe grâul omului
Sau or trimite bruma
Pe floarea pomului.

Erou ce ca un slujnic
Se porăie din zori
În casă şi pe-afară
Cu fruntea în sudori, 
Ce dă întâi la păsări
Şi-apoi mănâncă el
Şi dă întâi la floare
Să bea din cofăiel.
Tu eşti un geniu, mamă, 
Târziu recunoscut:
Abia atunci când iarbă
Răsai din tristul lut.

TU EȘTI UN GENIU poezie - de Grigore Vieru