La Mănăstirea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminica
La Căpriana rană pe rană, 
Rană pe rană se vindecă.
Intra în templu, om al durerii.
Nu-i o rușine sa intri-n biserica.
E o rușine liniștea serii
A o preface-n cazarma isterica.
Bate frumos un clopot, 
Bate un clopot
Al învierii si bunei vestiri!
Vine din cer un șopot.
Vine un șopot
Si ma ridica din mare pustiiri!
Bate un clopot ca o chemare
La Capriana un miros de criniște
Iar la Putna, sfânta si mare, 
Dangăt de aur răspunde în liniște.
Semn ca ne vede, semn ca ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminica.
Când în lumina viselor ude
Rana pe rana în taina se vindeca.

LA MĂNĂSTIREA CĂPRIANA poezie - de Grigore Vieru