Cele mai cunoscute poezii creștine ale autorului Tudor Arghezi.

Poezia creștină a lui Tudor Arghezi se plasează pe dimensiunea comunicării omului cu Dumnezeu.

Spiritul religios arghezian se poate observa cel mai bine în Psalmi. Întreaga tensiune a acestora derivă din raportul dintre om şi Dumnezeu. "Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghes,/ Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des./ De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai pus picior-n bătătură" (Psalm - Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă).

Arghezi se aseamănă cu dreptul Iov. El se întreabă de ce Dumnezeu l-a părăsit şi l-a lăsat singur: "Vreau să pier în beznă şi în putregai/ Ne-ncercat de slavă, crâncen şi scârbit./ Şi să nu se ştie că mă dezmierdai/ Şi că-n mine însuţi tu vei fi trăit" (Psalm - Aş putea vecia cu tovărăşie).

Nu se poate vorbi de necredinţa poetului, ci, mai degrabă, de răzvrătirea lui împotriva Divinităţii: "Păcatul meu adevărat/ E mult mai greu şi neiertat/ Cercasem eu, cu arcul meu/ Să te răstorn pe tine, Dumnezeu!/ Tâlhar de ceruri, îmi făcui solia/ Să-ţi jefuiesc cu vulturii Tăria./ Dar eu, râvnind în taină la bunurile toate,/ Ţi-am auzit cuvântul zicând că nu se poate." (Psalm - Sunt vinovat că am râvnit).

Poetul îşi aminteşte de un paradis pierdut pe care îl simte îndepărtat de el, Dumnezeu fiind total inaccesibil: "Tu eşti şi-ai fost mai mult decât în fire/ Era să fii, să stai, să vieţuieşti./ Eşti ca un gând, şi eşti şi nici nu eşti,/ Între putinţă şi-ntre amintire." (Psalm - Pentru că n-a putut să te-nţeleagă.).

Arghezi îi cere lui Dumnezeu să i se arate pentru a nu-şi pierde credinţa: "În rostul meu tu m-ai lăsat uitării/ Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger./ Trimite, Doamne, semnul depărtării,/ Din când în când, câte un pui de înger,/ Să bată alb din aripă la lună,/ Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună." (Psalm - Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!). Poetul cere semne fizice ale prezenţei divine, asemenea Apostolului Toma: "Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este"" (Psalm - Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere).

Într-un singur psalm este prezentă imaginea hristică: "Am fost să văd pe Domnul bătut de viu pe cruce/ Singur în câmp cu corbii şi-a cerului răşină/ Uitându-se la soare cum sângerat se duce,/ Cu care se simţise de-un fel şi-o rădăcină." (Psalm - Am fost să văd pe Domnul bătut de viu pe cruce).

"…un homo religiosus cum nu avem altul în întreaga literatură română"

Într-o însemnare despre poet, IPS Bartolomeu Anania nota: "Dumnezeu, credinţă, negaţie, revoltă, nostalgie, limită existenţială, inspiraţie divină nu sunt simple "teme" în poezia lui Arghezi, ci expresia patetică a unor gânduri şi sentimente intime ce i-au brăzdat viaţa ca nişte fulgere dureroase. Chiar dacă în răspăr cu simţul comun, poezia lui trădează necontenit, de la un capăt la altul, un homo religiosus cum nu avem altul în întreaga literatură română".

Tudor Arghezi versuri creștine: