Credeau că Domnul e culcat
Și n-o să ştie ce s-a întîmplat,
Că n-avea doară fluturii iscoade
La fiștecare soi de roade.

Ea cam neroadă, dînsul, cam netot,
Nu se-așteptau că Domnul vede tot ;
Și cel puțin nu apucase
Să puie poame-n sîn, vreo cinci sau sașe.

El, Dumnezeu, venind în rotogoale,
În supărarea Prea-Sfinției-Sale
I-a luat de scurt, poruncile ştiute
Cum le-au călcat așa de iute.

Adam pe Eva lui o a pîrît,
Eva pe șarpe, care s-a tîrît.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-și ia asupră-și vina lui întreagă.

De mișelie, nu atît de furt,
Răspunsul aspru fu și scurt ;
Că Dumnezeu lovește-ntotdeauna
Mai tare decît faptele minciuna.

Din Raiul dulce și din tihna bună
Domnul ia dat afară, în furtună.


Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE

Arghezi >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)


Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :


Arghezi - versuri creștine