Tudor Arghezi

Prin Rai copiii-au dus-o foarte bine,
Cum ar fi dus-o orișicine,
Jucîndu-se cu gîzele și iezii,
Care stăteau pe mugurii livezii.

Nici : " Culcă-te devreme ! " Nici " Te scoală ! "
Nu era cine ține socoteală
Că întîrzii Adame, de la școală,
Că lecția s-o spui fără greseală,
Că, Eva, încă nici te-ai pieptănat
Și te găsește prînzul tot în pat.

Nimic, nici tați, nici mame, nici dădace,
Nici profesoară, rea ca o răgace,
Nici dascălul cu zgîrci în beregată,
Care să sîcîie băiatul și pe fată.
Totul era de glumă și de joacă
Și așteptai doar pomii să se coacă.

Dar ce-i veni-ntr-o zi lui Dumnezeu.
Că se-arătă încins în curcubeu
Și dete-ntîile porunci,
Anume ce-i iertat și nu e să mănînci.
- " Din pomul asta, Evo și Adame,
Să nu v-atingeți nicidecum de poame.
De unde nu, cunoașteți ce v-așteaptă :
Pedeapsa mea cea crîncenă și dreaptă. "
- " Ai auzit ? "
- " Am auzit ! "
- " Ce fel,
Că se mînie Domnul, însuși el ? "
- " Mi-e tare poftă, dragul meu, să gust
Tocmai din pomul ăla, plin de must."