- aparitia brusca a unui element misterios, inexplicabil, care perturba ordinea fireasca a realitatii
- nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se intampla si sa gaseasca o justificare a evenimentelor
- nici o explicatie nu se dovedeste pana la urma pe deplin satisfacatoare
- alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii
- disparitia limitelor de timp si spatiu
- intretinerea tensiunii epice
- finalul ambiguu
- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a evenimentelor
Mircea Eliade recunoştea „încă din adolescenţă mi-a plăcut să scriu nuvele, povestiri şi chiar nuvele fantastice”. Această înclinare spre fabulos se va accentua în urma vastelor sale lecturi şi a numeroaselor călatorii. El va fi atras mereu de spaţiul românesc şi de oraşul Bucureşti: „pentru mine Bucureştiul este centrul unei mitologii inepuizabile”. Şi în nuvela „La ţigănci” acţiunea se petrece în Bucureşti avîndu-l ca protagonist pe profesorul de muzică Gavrilescu. Nuvela ilustrează o alegorie a morţii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfăşoară în opt secvenţe care alcătuiesc nuvela construită cu echilibru şi armonie clasică. Alternează planul real cu cel ireal.
Nuvela ”La tiganci”, de Mircea Eliade apartine prozei fantastice, deoarece tema acestei opere este iesirea din timp. Personajul principal penduleaza intre real(spatiul bucurestean) si ireal ( gradina tigancilor, bordeiul si casa cea mare).
a. Nuvela incepe cu o calatorie obisnuita, repetata de 3 ori pe saptamana, de profesorul de pian, Gavrilescu.
b. Al doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand Gavrilescu intra in bordeiul tigancilor). Aici dispar limitele de timp si spatiu. Gavrilescu trebuie sa ghiceasca tiganca din cele trei : o tiganca, o grecoaica, o evreica. Esueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire, aducandu-si aminte de logodnica sa din tinerete, Hildegard, pe care o parasise, insurandu-se cu Elsa.
c. Gavrilescu revine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera 12 ani. Nu gaseste nici o explicatie pentru nefirescul evenimentelor
d. Personajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu Hildegard si, impreuna calatoresc spre moarte
Fantastic:
-ca si categ. estetica se deosebeste de miraculosul din basm
-daca in basm avem de-a face cu o lume populata de feti frumosi,vrajitoare, zane, in fantastic sunt invocate aparitii insolite, pline de mister care tulbura sentimentele noastre; spatial ireal irumpe in mijlocul realitatii celei mai obisnuite instaurand teroare
-tipuri-umoristic, terifiant, grotesc
-atm. sinistra, de groaza ce det. fie moarte fie osandirea eroului
-timpul se dedubleaza, se opreste, se multiplica
-eroul e silit sa traiasca de mai multe ori aceeasi groaza; pers. nu mai gaseste explicatii logice pt. ceea ce i se intampla
-fantasticul uzeaza de telepatie, de vise premonitorii, spiritism
Proza fantastica:
-proza lui Eliade se caracterizeaza prin alternanata planurilor real-ireal, este tipic fantastica si reflecta fantasticul propriu-zis (nu ca la V.Voiculescu f. fabulos)
-epicul dublu e construit din doua planuri: real-ireal care merg parallel si concomitent
-locul act. Bucuresti este un terit. mistic incarcat de mister in care se consuma aventuri fantastice si in care trecerea de la real la ireal se realizeaza gradat, aproape insesizabil
-intrarea in spatial edenic al tigancilor rep. o incercare de recuperare a unui timp afectiv: iubirea pt. Hildegard
-cand intra la tiganci parca ar fi asteptat sa il opreasca cineva si este intampinat de o neasteptata, nefireasca racoare; in acest spatiu el intra singur si voluntary, intrarea se face nepremeditat
-primeste 2 avertismente 1)”sa nu bei prea multa cafea” setae de cunoastere a personajului 2)”sa sti ca iar a stat ceasul” in spatial profane timpul se masoara altfel
-bordeiul rep. mitul labirintului ca simbol al trecerii dinspre viata spre moarte; intrarea se face treptat, de la sentimentul de frica la cel de fericire
-baba care cere banii la intrarea in bordei poate semnifica Cerberul (paznicul portii infernului)
-hora celor 3 fete contureaza dansul ielelelor, dansul ametitor de la care Gavrilescu nu se poate sustrage si renunta sa se mai impotriveasca; el nu le poate ghici pt. ca s-a pierdut in trecut, rataceste in amintirea tragediei vietii lui; fetele mai pot fi si preotesele(care oficiau ritualul mortii in templele antice) sau parcele,ursitoarele
-coerenta univ. concret este destramata prin dereglarea mecanismului temporal(timpul se opreste, se multiplica)
-anacronismul temporal este subliniat prin urmatoarele lucruri:
- Otilia nu mai locuia acolo de 8 ani
- banii se schimbasera de un an
- biletul de tramvai se scumpise de 3-4 ori
- Elsa plecase in Germania de 12 ani
- vecina Trandafir murise de 5 ani
Care ii sunt spuse de carciumarul Costica, dar Gvrilescu pune totul pe seamaunei confuzii, hotarand sa se intoarca la tiganci pt. a lamuri totul; este dus de un birjar fost dricar
-apare cifra 3, cifra mistic, cu puteri magice asupra spiritului: 3 fete, 300 de lei ii cere baba=3 lectii de pian
-visul este o prima etapa a initierii; zbuciumul lui de a scapa din draperia care il strangea ca un giulgiu poate fi cosmarul traversarii meteriei de catre spirit
-initierea lui e greoaie pt. ca se agata de trecut, de viata reala, concreta
-in final apare Hildegard care poate semnifica mitul luntrasului Caron, iar Gavrilescu intra intr-o stare superioara a visului “as crede ca visez”
-spatiul la tiganci este o zona crepusculara dintre viata si moarte
-ghicitul-ultima sansa acordata spiritului de a-si recunoaste greselile
-trecerea prin labirint=ispasirea de pacat
-intoarcerea in real este doar a spiritului lui Gavrilescu
-accederea la sacru se poate face doar prin recunoasterea greselilor si prin iubire=)Hildegard nu este doar iubirea vietii lui ci si calauza
-finalul este o alegorie a mortii, pornesc impreuna spre padure pe drumul cel mai lung “asa incepe totul ca intr-un vis”
-tema-iesirea din timpul si spatial profane, trcerea intr-un timp si spatiu sacru
Finalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate fi inchis sau deschis. In nuvela “La tiganci”, de Mircea Eliade, finalul este deschis, lasand loc interpretarilor. Misterul si suspansul predomina pe tot parcursul operei.