S-a preschimbat
Intr-un ochi glacial
Care vede.
In nopti galatene
Se uita la mersul
Lunii pe Cer,
La fratia universala
A stelelor.
A ramas jos, pe zapezi,
Rosia ranii umbra: celalalt
Ochi cu care privesc,
Inlauntrul fiintei,
Mersul maret al Dunarii,
Frumusetea Carpatilor,
Splendorile Patriei mele.
Zapezi se vor topi.
Va ninge din nou,
Alte pete rosii de sange
Vor privi din zapezi
Spre un alt viitor.
Dupa numarul lor
Vom sti
Cati romani
In Tara-au ramas
Si cata Basarabie
Acasa-a ajuns.
RANA poezie - de Grigore Vieru