Venisera oaspetii toti.
In jurul mesei
Ne-nghesuiseram
Sa mai facem un loc
Intre mine si tine.
Tu mereu tineai capul
Aplecat spre umarul meu
Si parul tau lung si superb
Curgea negru-ntre noi
Asemeni unei cascade.
Si nu mai era loc
Pentru mama, 
Nu mai era loc.

ONOMASTICA poezie - de Grigore Vieru