Într-o tânăra gradina
Dintr-un sat frumos, bogat,
Am văzut o răsărită
Carei ochii i-au legat.
Înțeleg ca nu degeaba,
Ci de pasări care zbor.
Totuși e neomenește
Sa legi ochii unei flori.
Nu mai știe-n care parte
E acuma Soarele.
Amarata se gândește:
„Poate ca nici nu mai e!“
Doamne, cum slutit-am floarea,
O am cunoscut abia.
Ieri, crăiasă fără seamăn,
Azi te poate speria.
Un copil de ea aseară
Chiar s-a speriat puțin.
Latră-n fața ei cățelul
Ca la dușman si străin.
E si pâine, si la pâine,
Si căsuța, si cărbuni.
Dar ceva in viata asta
Nu-i la cale, oameni buni.
Nu-i la cale, cum sa fie,
Dacă, omule, in loc
Sa-i spui florii: „Buna ziua“,
Ii pui carpele pe ochi.
Elei, soro, cum îmi vine
Cârpa de pe ochi sa-ti scot,
Sa fugim si sa ne-ascundem
Si de bine, si de tot.
Sa luam cu noi si cucul
Care-a mai rămas pe lunci.
Sa vedem ce-a zice omul,
Sa vedem ce-a zice-atunci?!