Ca n-am cântat paunii.
Cântat-am marul înflorit:
Cel rusinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvata
De unde vine,
Când s-a fost nascut
Si malul sfredelit
De tipatul durut
Pe care-l dau lastunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am batut în vatra
Cu hoarda
Ploilor de piatra,
C-am încalzit
Cu sângele-mi ranit
Pamântul
(Ori poate-mi încalzii
Mormântul? !),
C-am fost o trestie
Cu-ndurerata pleoapa
În aer jumatate
Si jumatate-n apa.
Sunt fericit
C-aud cum suna-n fata,
Prea tainic si integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Si ca ma latra-n urma
Cu cerul gurii negru
Prapastia
Pe care zburator
O am trecut;
Ca nu aurul eu numar,
Ci stelele din cer
Si-n lacrima de lut -
Strabunii.
Erou nu sunt,
Mariri nu cer,
Sunt fericit
Ca n-am cântat paunii.
DESPRE FERICIRE poezie - de Grigore Vieru