Și s-a fărâmițat.
A căzut de pe fața ta soarele
Și-a înghețat.
Încremenit e vântul cel răcoros
Fara harnicele tale mâini.
Cautându-te pe tine,
S-au tăinuit izvoarele-n țărâni.
Ca un pom doborât
Însuși graiul
Parca se aude cazând.
Doamne, atât de singur,
Atât de singur
N-am fost nicicând!
A CĂZUT CERUL DIN OCHII TĂI poezie - de Grigore Vieru