O Tu Cu Ochi Albaștri

O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!
Asa desigur sunt fapturile ceresti, 
Pe care le vedeam, copil, întraripate, 
Cu câte-un crin în mâna si pletele pe spate.
Când te cuprind de mijloc îmi pare ca e vis, 
Ca mi-a picat un înger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura, 
Gustându-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetltuieste buza-ti trandafirie, 
Ma simt înviorat ca de-o eucaristie, 
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!

Mângâie-ma cu mina ta cea copilareasca, 
Îneaca-ma cu coama ta supraomeneasca, 
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina, 
Cu un miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc pe dupa gât cu bratul tau subtire, 
Asa cum se cuvine smeritului tau mire, 
Si lasa-te usoara când cu un salt vânjos
Te duc în patul biblic de cedru si-abanos, 
Neprihanita, goala, zvâcnind fara vesmânt
Sa dormi cu mine noaptea în sfânt asezamânt.
În raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti, 
O, tu, cu ochi albastri, cât de frumoasa esti!

George Călinescu >> BIOGRAFIE

Călinescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)