Poporul, blînd, primise pămîntul drept prinos.
Bogata moștenire l-a așteptat, muncită,
Să-i dea rodire nouă, -nsutită și -nmiită,
Și avuția zestrei spori îmbelșugată.
Dar iată că mîncăii șireți se și arată.
O ceată lenevită-n carîtă și caleașcă
Și strînsă cu limbuţii de seama lor în gașcă
Au adunat mulțimea cu vorba lor frumoasă
Și-au colindat tărîmul întreg, din casă-n casă.
Purtau giubea cu blană, găitane și chenar
Și galbene mătănii, în mîini, de chihlimbar,
Că neavînd de lucru și mătăsoşi la piele,
Își învîrteau șiragul și numărau mărgele.
-" Noi suntem de la Curte și înțelepți de casă,
Și voi sînteti poporul și gloata numeroasă.
Voi sînteți mulți, și carnea vă e bătătorită,
Noi sîntem ce se cheamă, la carte, o elită.
Deși n-am pus spinarea și ceafă la povară,
Nici sarcina ce-o ducem nu este prea ușoară.
Și boul cară greul pămîntului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nedus de om, din drum ?
Cu hăis a ține stîngă, și dreapta lui cu cea.
El merge cum poftește stăpînul, vrea-nu vrea.
Vedeți, se potrivește cumva despre puteri
De a mînă cireada de boi să fim boieri.
Ce uriașă vită
Și-atunci cînd e scopită !
Dar namilă cu coarne, tot rumegînd în pace,
Noroc că n-are gustul de-a-mpunsul să se joace.
Că-ntr-astfel o schimbare-n deprinderea tăierii
Ar face bou boierul, și boii-ar fi boieri.
De-i vacă, cine trece o mulge de o vadră,
Ea rabdă, credincioasă la datină și vatră.
De-i bou îi vîri spinarea în jug, și boul trage,
Preamulţumit și gata aproape să se roage.
Doar taurii sfărîmă stînca; de vițel
Am luat măsuri să-l facem bleg, dulce și mișel.
Grămada asta mare, cuminte ca să fie
Purtată după voie, e ca o jucărie.
Că un crîmpei de minte cîrmeşte o cireadă,
Cireada n-are vreme de gîndul ei. Dovadă :
Mai multe mii de vite
Ascultă umilite
Și nu se întărită
De un geambas cu bîtă.
Voi să munciți cu brațul, noi ne muncim cu mintea,
Și fie cît dovleacul, cît mazărea sau lintea
De mică, mintea duce popoarele nainte
Sau îndărăt. Atîrnă. E minte și e minte.
Le duce cu porunca și voia ei de sus.
De-acolo unde capul, de peste om, e pus.
Noi sîntem mintea, capul, gîndirea, prin urmare,
Și voi preapreţioase, dar totuși mădulare.
Munciți, și fără grijă. Vi-s muncile cam grele,
Dar noi vă stăm alături, lungiţi pe canapele.
Avem ori nu dreptate ? Răspunde-ți la-ntrebare.- "
Și-a cam codit răspunsul mulțimea, cît se pare.
Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE
Arghezi >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)
Poezii, cu aceeași tematică, ale autorului :
Arghezi - poezii despre Țară, Patrie