Pişcată-ţi este mâna ta de streche,
De mişti în veci condeiul pe hârtie,
Dureaz-un şir sau fabrică o mie,
Cuvinte nouă-or fi, dar plagă veche.

Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:
Ca alţi creştini, dar ce-ai de zis, Ureche?
Cu Pantazi fiind în veci păreche,
Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.

Ţi-asamăn capul unei vii paragini,
Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri
De zei lipsite numeroase pagini.

Zadarnic paiul sec al minţii-l trieri
Drapându-i nula ei cu multe-imagini,
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.


Eminescu Mihai >> BIOGRAFIE

Eminescu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)