Ce ii poti spune copilului despre copilaria lui Mihai Eminescu?
Poetul a fost al saptelea copil al lui Gheorghe si al Ralucai Eminovici. Mai tarziu, numele sau de familie fost schimbat din Eminovici in Eminescu de catre Iosif Vulcan, directorul revistei „Familia”.Aceasta revista a fost prima care a publicat poeziile tanarului de 16 ani.
Copilaria poetului a fost caracteristica unui copil crescut la tara, care se bucura de libertatea de a cutreiera nestingherit imprejurimile satului natal.
Vara, isi petrecea timpul in plimbari lungi in jurul satului Ipotesti, strabatand dealurile, vaile, luncile si padurile. Uneori, lipsea zile intregi de acasa, spre ingrijorarea parintilor sai: „ Fiind baiet, paduri cutreieram/ Si ma culcam ades langa izvor,/ Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-ascult cum apa suna-ncetisor,/ Un freamat lin trecea din ram in ram /Si un miros venea adormitor, /Astfel ades eu nopti intregi am mas, /Bland inganat de-al valurilor glas.” ("Fiind baiet")
Iarna umbla pe la sezatori, unde ii placea sa asculte doine si balade, proverbe, basme, zicatori, acestea reprezentand surse de inspiratie pentru creatiile sale de mai tarziu. Ecoul acestora poate fi regasit in poezia „Trecut-au anii...”:” Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri/ Si niciodata n-or sa vie iara,/ Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara/ Povesti si doine, ghicitori, eresuri,/Ce fruntea-mi de copil o-nseninara, /Abia-ntelese, pline de-ntelesuri.”
A fost mereu orientat catre natura si preocupat de modificarile pe care fiecare anotimp le aduce in natura. Ii poti citi copilului tau poezii precum”Povestea codrului”, ”Revedere”, ”Freamat de codru”, ”Fiind baiet” sau ”O, ramai” pentru a-i arata felul in care poetul a revenit la tema copilariei si naturii in creatiile sale.
Cand Mihai a implinit 7 ani, tatal sau l-a inscris la scoala din Cernauti, unde initial a obtinut rezultate bune. Doar matematica nu i-a fost pe plac: „Eu stiu chinul ce l-am avut eu insumi — spunea mai tarziu poetul — cu matematicile in copilarie din cauza modului rau in care mi se propunea, desi de altfel eram unul din capetele cele mai destepte. N-ajunsesem nici la varsta de douazeci de ani sa stiu tabla pitagoreica, tocmai pentru ca [nu] se pusese in joc judecata, ci memoria. Si desi aveam o memorie fenomenala, numere nu puteam invata deloc pe de rost, intrucat imi intrase-n cap ideea ca matematicile sunt stiintele cele mai grele de pe fata pamantului.” (G.Calinescu- „Viata lui Mihai Eminescu”) In schimb, limba romana si istoria i-au trezit interesul.
Relatia cu tatal sau a fost destul de tensionata. Parintele sau nu a inteles interesul copilului pentru versuri si a incercat sa isi impuna propria vointa in privinta profesiei pe care sa o urmeze. „Daca nu ti-am scris pana-acum — spune poetul tatalui intr-o scrisoare de la Berlin — cauza a fost neincrederea cu care intampini orice vointa proprie a oricaruia din fiii dumitale, neincredere augmentata de privirea formalista ce-o ai despre lume, dupa care orice om care nu cauta numaidecat a se chivernisi, dupa cum o numesti d-ta, trebuie sa fie un om de nimic. Esti un parinte nenorocit (nefericit) —adevarat [se poate]. Dar esti nenorocit mai mult pentru ca vrei ca fiecare sa traiasca si sa-si masure pasii dupa cum doresti d-ta.” (G.Calinescu- „Viata lui Mihai Eminescu”)
Intre anii 1864- 1865, a fugit de la scoala, pentru a face parte din trupa de teatru Fani Tardini.
Intors la scoala din Cernauti, adolescentul Mihai Eminescu a primit in grija biblioteca profesorului de romana, Aron Pumnul. Locuind chiar in camera care adapostea cartile, tanarul poet a avut astfel ocazia de a citi colectia de carti si reviste in limba romana.
Debutul sau literar, la varsta de 16 ani, s-a datorat unei imprejurari triste: moartea profesorului Aron Pumnul. Mihai Eminescu a compus cu aceasta ocazie poezia „La mormantul lui Aron Pumnul” care a fost publicata intr-o brosura comemorativa.
